Politica UE în materie de concurență este un set de reguli care menține rivalitatea comercială loială și deschisă în întreaga Uniune Europeană.
Într-o economie de piață sănătoasă, concurența determină companiile să ofere produse și servicii de cea mai bună calitate la prețuri corecte. Atunci când concurența prosperă, consumatorii beneficiază de opțiuni și valoare mai bune.
Domeniile cheie în care organismele de reglementare ale UE monitorizează activ practicile anticoncurențiale
- Abuzul de poziție dominantă: Împiedicarea utilizării puterii de către principalii actori de pe piață pentru a elimina sau marginaliza concurenții.
- Antitrust și carteluri: Interzicerea acordurilor ilegale în care companiile coludează pentru a fixa prețurile sau a evita concurența directă în loc să opereze independent.
- Controlul fuziunilor: Examinarea fuziunilor și alianțelor corporative pentru a se asigura că acestea extind oportunitățile și aduc beneficii consumatorilor fără a slăbi concurența.
- Norme privind ajutoarele de stat: Reglementarea subvențiilor guvernamentale pentru a se asigura că finanțarea națională nu înclină în mod nedrept terenul de joc sau nu perturbă comerțul în cadrul UE.
- Supraveghere specifică sectorului: Adaptarea instrumentelor de politică la sectoarele economice cheie, inclusiv tehnologia, energia și serviciile financiare.
- Transfrontaliere Aplicarea legii: Parteneriatul cu autoritățile naționale în domeniul concurenței pentru a asigura aplicarea uniformă a legislației UE în domeniul concurenței în toate statele membre.
Obiectiv principal și cadru juridic
Politica UE în domeniul concurenței asigură o piață unică echitabilă, transparentă și funcțională pentru consumatori, întreprinderi și autorități publice. Fundamentele sale juridice provin în principal din articolele 101-109 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), alături de articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE).
Obiectivele principale sunt:
- Prevenirea cartelurilor, a abuzului de poziție dominantă pe piață și a fuziunilor anticoncurențiale.
- Menținerea accesului liber pe piață, a eficienței economice și a creșterii susținute.
- Reglementarea intervenției statului pentru a preveni fragmentarea pieței interne, permițând în același timp un sprijin public specific.
- Abordarea provocărilor emergente legate de marile platforme tehnologice și subvențiile piețelor externe.
Principalii piloni și mecanisme de politică
Domeniu și obiectiv principal și instrumente de reglementare
-
Antitrust și abuz de poziție dominantă
Art. 101 din TFUE interzice acordurile și cartelurile anticoncurențiale (cu excepții pentru câștigurile de eficiență proconcurențiale). Art. 102 din TFUE împiedică actorii dominanți de pe piață să exploateze puterea prin practici precum prețurile de prădător, autopreferențierea și produsele legate. -
Controlul concentrărilor economice
Reglementat de Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului. Comisia examinează concentrările economice semnificative cu o amprentă la nivelul UE pentru a se asigura că acestea nu creează sau consolidează poziția dominantă pe piață în detrimentul concurenței. -
Controlul ajutoarelor de stat
Art. 107 din TFUE limitează subvențiile naționale care denaturează comerțul echitabil. Inițiative moderne — precum Cadrul de ajutor de stat pentru un acord industrial curat (CISAF) — permit acordarea de ajutoare publice reglementate pentru tranzițiile verzi, decarbonizare și servicii publice esențiale. -
Piețe digitale și globale
Legea privind piețele digitale (DMA) impune reguli ex ante actorilor mari din domeniul tehnologiei. Regulamentul privind subvențiile străine (FSR) reglementează subvențiile de stat din afara UE care denaturează concurența în achizițiile și achizițiile publice din UE.
Arhitectura de aplicare a legii
Comisia Europeană acționează ca principală autoritate de aplicare a legii. Cu toate acestea, aplicarea legii este descentralizată prin intermediul Rețelei europene de concurență (REC), permițând autorităților naționale de concurență și instanțelor naționale din statele membre să aplice direct normele UE. În plus, Directiva privind daunele facilitează aplicarea legii la nivel privat, permițând părților vătămate să solicite despăgubiri în instanțele naționale.
Rolul Parlamentului European
Deși reglementările privind concurența sunt executate în principal de către Comisie și guvernate de articolele din Tratat, Parlamentul European asigură un control democratic critic:
- Supraveghează comisarul responsabil pentru concurență prin intermediul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (ECON).
- Modelează dezbaterile politice prin rezoluții, recomandări politice și rapoarte strategice privind reziliența industrială, reglementarea digitală și flexibilitatea ajutoarelor de stat.
Privind concurența în Moldova
Legea nr. 183/2012 stabileşte cadrul juridic al protecţiei concurenţei, inclusiv al prevenirii şi al contracarării practicilor anticoncurenţiale şi a concurenţei neloiale, al realizării concentrărilor economice pe piaţă, stabileşte cadrul juridic privind activitatea şi competenţa Consiliului Concurenţei şi responsabilitatea pentru încălcarea legislaţiei în domeniul concurenţei.
