Uniunea Europeană și Consiliul UE

Uniunea Europeană

UE este atât un proiect politic, cât și o formă de organizare supranațională.

Este un proiect politic care reflectă voința statelor membre ale UE de creare a unei uniuni tot mai strânse între națiunile Europei, în cadrul căreia deciziile se iau respectând în cel mai înalt grad principiul transparenței și la un nivel cât mai apropiat de cetățeni (Articolul 1 din Tratatul privind Uniunea Europeană).

Pentru a realiza acest lucru, UE are un număr de obiective:

• promovarea păcii, a valorilor sale și a bunăstării popoarelor sale;
• oferirea unui spațiu de libertate, securitate și justiție pentru cetățenii europeni, fără frontiere interne;
• instituirea unei piețe interne care să asigure dezvoltarea durabilă, întemeiată pe o creștere economică echilibrată și pe stabilitatea prețurilor, pe o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplină a forței de muncă, progres social, protecția mediului și promovarea progresului științific;
• combaterea excluziunii sociale și a discriminării și promovarea egalității între femei și bărbați, solidaritatea între generații și protecția drepturilor copilului;
• asigurarea coeziunii economice, sociale și teritoriale între statele membre;
• respectarea diversității culturale și lingvistice a statelor membre și protejarea patrimoniului cultural european;
• stabilirea unei uniuni economice și monetare, având ca monedă euro;
• acționarea în conformitate cu valorile sale și dreptul internațional în cadrul relațiilor sale cu celelalte țări din lume pentru a asigura pacea, securitatea, dezvoltarea durabilă, dezvoltarea oamenilor și protecția drepturilor omului.

Valorile comune ale statelor membre pe care se întemeiază UE includ respectarea demnității umane, libertatea, democrația, egalitatea, statul de drept, precum și respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților.

Declarația statelor membre privind simbolurile UE definește simbolurile care exprimă sentimentul de comunitate al cetățenilor din UE și loialitatea lor față de aceasta:

• steagul (12 stele pe un fond albastru);
• imnul („Odă bucuriei”, de Ludwig van Beethoven);
• deviza („Uniți în diversitate”);
• moneda (euro); și
• Ziua Europei (9 mai).

UE este o formă de organizare juridică întemeiată în principal pe Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea UE. Statele membre acordă UE competențe în vederea realizării obiectivelor pe care le au în comun. „Metoda UE” (cunoscută și sub numele de „metoda comunitară”) se aplică majorității politicilor care intră în responsabilitatea UE, cu excepția:

• cooperării polițienești și judiciare în materie penală, în cazul căreia statele membre au drept de inițiativă și drept de recurs la Consiliul European în domeniul legislativ;
• politica externă și de securitate comună, în cazul căreia prevalează metoda interguvernamentală.

Aceasta are un cadru instituțional unic (format din Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Banca Centrală Europeană și Curtea de Conturi). Mai mult, Tratatul de la Lisabona conferă UE personalitate juridică.

Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului a fost instituită în 1952. Împreună cu Comunitatea Economică Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom) instituită în 1958, a evoluat printr-o lungă istorie de reforme succesive ale tratatelor până la crearea Uniunii Europene (UE) în 1992.

Consiliul Uniunii Europene

Consiliul Uniunii Europene („Consiliul”) este unul dintre principalele organisme de luare a deciziilor ale UE. La reuniunile acestuia participă miniștri din cele 27 de state membre. Consiliul elaborează și coordonează politici.

Sediul Consiliului este la Bruxelles, însă reuniunile au loc la Luxemburg în aprilie, iunie și octombrie, în conformitate cu Protocolul nr. 6 anexat tratatelor și Regulamentului său de procedură. Sesiunile Consiliului (cu excepția Consiliului Afaceri Externe) sunt convocate și prezidate de către președinția pe șase luni.

Consiliul se întrunește în 10 formațiuni, reunind miniștrii relevanți din statele membre:

• Afaceri Generale;
• Afaceri Externe;
• Afaceri Economice și Financiare;
• Justiție și Afaceri Interne;
• Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori;
• Competitivitate (Piața internă, Industrie, Cercetare și Spațiu);
• Transport, Telecomunicații și Energie;
• Agricultură și Pescuit;
• Mediu;
• Educație, Tineret, Cultură și Sport.

Consiliul „Afaceri Generale” pregătește și aprofundează reuniunile Consiliului European împreună cu președintele Consiliului European și Comisia [Articolul 16 alineatul (6), primul paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană]. Acesta este responsabil de coordonarea generală a politicilor, a problemelor instituționale și administrative și a domeniilor care afectează mai multe politici ale UE, cum ar fi cadrul financiar multianual și extinderea. De asemenea, acesta asigură consecvența și continuitatea în activitatea diferitelor formațiuni ale Consiliului.

Lucrările Consiliului sunt pregătite de Comitetul Reprezentanților Permanenți ai Statelor Membre (Coreper). Pentru a ajuta la pregătirea lucrărilor Consiliului, Coreper poate înființa grupuri de lucru sau comitete.

Coreper este împărțit în două părți:

• Coreper II, alcătuit din reprezentanți permanenți ai guvernelor statelor membre, se ocupă de punctele legate de formațiunile Afaceri Generale, Afaceri Externe, Afaceri Economice și Financiare și Justiție și Afaceri Interne ale Consiliului;
• Coreper I, alcătuit din reprezentanții permanenți adjuncți, pregătește toate celelalte formațiuni ale Consiliului.

Consiliul, împreună cu Parlamentul European, exercită funcții legislative și bugetare. Totodată, acesta este principala instituție însărcinată cu luarea deciziilor privind politica externă și de securitate comună (PESC). Statele membre își coordonează politicile economice cu Consiliul.

În majoritatea cazurilor, deciziile Consiliului, pe baza propunerilor din partea Comisiei, sunt luate împreună cu Parlamentul European în cadrul procedurii legislative ordinare. În funcție de subiect, Consiliul ia decizii prin majoritate simplă, majoritate calificată sau unanimitate. Majoritatea calificată este regula standard pentru votare.

Potrivit tratatelor, anumite decizii sunt adoptate nu de Consiliu, ci prin acordul comun al guvernelor statelor membre, cum ar fi numirea judecătorilor și avocaților generali la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, sau stabilirea sediilor instituțiilor și agențiilor. În general, aceste decizii sunt adoptate în marja reuniunilor Consiliului sau ale Coreper. Acestea nu sunt acte ale UE și, prin urmare, nu pot fi contestate în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene.