Găsiți răspunsuri la întrebările dvs. juridice cu ajutorul AI
PNA este principalul document pentru planificarea și monitorizarea îndeplinirii obligațiilor generate și asumate în timpul negocierilor de aderare. Acesta definește prioritățile, acțiunile, dinamica și resursele necesare pentru armonizarea legislației naționale cu acquis-ul UE, precum și activitățile de adaptare a instituțiilor naționale la structurile administrative ale Uniunii Europene.
Structura sa este alcătuită din partea narativă, precum și cele două anexe: Anexa A, care include acțiunile normative de aliniere la acquis-ul UE și Anexa B, în care se regăsesc acțiunile de implementare a acquis-ului UE și de dezvoltare a capacităților administrative.
Actualizarea PNA se realizează anual, în conformitate cu prevederile punctului 7 din Hotărârea Guvernului nr. 306/2025, prin integrarea acțiunilor necesare pentru îndeplinirea recomandărilor din Rapoartele anuale de progres publicate de Comisia Europeană privind Pachetul de Extindere a Uniunii Europene și a altor angajamente asumate pe parcursul negocierilor de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Totodată, excluderea acțiunilor care au fost deja realizate.
Сlusteri ale Programului Național de Aderare.
Acquis-ul Uniunii Europene (UE) este o colecție de drepturi și obligații comune care constituie ansamblul legislației UE și este încorporată în sistemele juridice ale statelor membre ale UE. Acquis-ul UE evoluează continuu în timp și include:
Țările candidate (solicitante) sunt obligate să accepte acquis-ul înainte de a putea adera la UE. Derogările (excepțiile) de la acquis sunt acordate numai în circumstanțe excepționale și au un domeniu de aplicare limitat. *Acquis-ul* trebuie încorporat de țările candidate în ordinea lor juridică națională până la data aderării lor la UE, iar acestea sunt obligate să îl aplice de la această dată.
Aderarea unor noi țări la Uniunea Europeană (UE) este reglementată prin articolul 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). O țară care dorește să adere la UE trebuie:
Statutul de țară candidată este acordat de către Consiliul European în urma unui aviz al Comisiei Europene, elaborat în urma depunerii de către țara respectivă a cererii de aderare la UE. Statutul de țară candidată nu acordă automat țării dreptul de a adera la UE.
În timpul procesului de aderare, țara candidată trebuie să demonstreze că îndeplinește criteriile de aderare (criteriile de la Copenhaga) și că își poate asuma drepturile și obligațiile pe care le implică statutul de membru UE.
În funcție de situație, țara candidată va trebui să parcurgă un proces de reformă profundă, de exemplu prin îmbunătățirea infrastructurii și capacității administrative în scopul de a implementa o nouă legislație în acord cu corpusul de legi și standarde al UE (cunoscut drept acquis). Pentru ca țările candidate și potențial candidate să poată îndeplini condițiile de aderare, acestea trebuie să pună un accent puternic pe reformele fundamentale privind statul de drept, economia și funcționarea instituțiilor democratice. Pe parcursul procesului de aderare, Comisia supraveghează și ghidează procesele de reformă din țările candidate și potențial candidate prin acordarea de asistență tehnică și financiară, ajutându-le să se pregătească pentru aderarea la UE.
Tratatele Uniunii Europene sunt un set de tratate internaționale între statele membre ale Uniunea Europeană (UE) care stabilesc baza constituțională a UE. Acestea stabilesc diversele instituții ale UE împreună cu mandatul, procedurile și obiectivele acestora. UE poate acționa numai în limitele competențelor care îi sunt acordate prin aceste tratate, iar modificarea tratatelor necesită acordul și ratificarea (conform procedurilor naționale) de către fiecare semnatar.
Două tratate funcționale de bază, Tratatul privind Uniunea Europeană (semnat inițial la Maastricht în 1992, Tratatul de la Maastricht) și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (semnat inițial la Roma în 1957 ca Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, adică Tratatul de la Roma), stabilesc modul de funcționare al UE și există o serie de tratate satelit care sunt interconectate cu acestea. Tratatele au fost modificate în mod repetat prin alte tratate în cei 65 de ani de la semnarea lor inițială. Versiunea consolidată a celor două tratate de bază este publicată periodic de Comisia Europeană.