Prima / Programul de Aderare a Republicii Moldova la UE

Programul de Aderare a Republicii Moldova la UE

Găsiți răspunsuri la întrebările dvs. juridice cu ajutorul AI

Programul Național de Aderare a Republicii Moldova la UE (2025-2029)

Programul Național de Aderare (PNA) a Republicii Moldova la Uniunea Europenă pentru perioada 2025-2029 a fost aprobat de Guvern la 28 mai 2025.

PNA este principalul document pentru planificarea și monitorizarea îndeplinirii obligațiilor generate și asumate în timpul negocierilor de aderare. Acesta definește prioritățile, acțiunile, dinamica și resursele necesare pentru armonizarea legislației naționale cu acquis-ul UE, precum și activitățile de adaptare a instituțiilor naționale la structurile administrative ale Uniunii Europene.

Structura sa este alcătuită din partea narativă, precum și cele două anexe: Anexa A, care include acțiunile normative de aliniere la acquis-ul UE și Anexa B, în care se regăsesc acțiunile de implementare a acquis-ului UE și de dezvoltare a capacităților administrative.

Actualizarea PNA se realizează anual, în conformitate cu prevederile punctului 7 din Hotărârea Guvernului nr. 306/2025, prin integrarea acțiunilor necesare pentru îndeplinirea recomandărilor din Rapoartele anuale de progres publicate de Comisia Europeană privind Pachetul de Extindere a Uniunii Europene și a altor angajamente asumate pe parcursul negocierilor de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Totodată, excluderea acțiunilor care au fost deja realizate.

Сlusteri ale Programului Național de Aderare.

  • Cluster I - VALORI FUNDAMENTALE
    cuprinde „criteriile economice”; „criteriile politice”, împărțite în „funcționarea instituțiilor democratice” și „reforma administrației publice”, precum și cinci capitole:
    Cap. 5 – Achiziții publice;
    Cap. 18 – Statistici;
    Cap. 23 – Sistem judiciar și drepturi fundamentale;
    Cap. 24 – Justiție, libertate și securitate;
    Cap. 32 – Control financiar.
  • Cluster II – PIAȚA INTERNĂ
    include cele patru libertăți ale pieței unice europene, detaliate în următoarele capitole:
    Cap. 1 – Libera circulație a bunurilor;
    Cap. 2 – Libera circulație a lucrătorilor;
    Cap. 3 – Dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii;
    Cap. 4 – Libera circulație a capitalului;
    Cap. 6 – Dreptul societăților comerciale;
    Cap. 7 – Dreptul proprietății intelectuale;
    Cap. 8 – Politica în domeniul concurenței;
    Cap. 9 – Servicii financiare;
    Cap. 28 – Protecția consumatorilor și sănătății.
  • Cluster III – COMPETITIVITATE ȘI CREȘTERE INCLUZIVĂ
    cuprinde 8 capitole de negociere:
    Cap. 10 – Societatea informațională și mass-media;
    Cap. 16 – Fiscalitate;
    Cap. 17 – Politica economică și monetară;
    Cap. 19 – Politica socială și ocuparea forței de muncă;
    Cap. 20 – Politica industrială și antreprenorială;
    Cap. 25 – Știință și cercetare;
    Cap. 26 - Educație și cultură;
    Cap. 29 - Uniunea vamală.
  • Cluster IV – AGENDA VERDE ȘI CONECTIVITATE SUSTENABILĂ
    compoziții din 4 capitole de negociere:
    Cap. 14 – Politica de transport;
    Cap. 15 – Energie;
    Cap. 21 – Rețele transeuropene;
    Cap. 27 – Mediul înconjurător și schimbările climatice.
  • Cluster V – RESURSE NATURALE, AGRICULTURĂ ȘI COEZIUNE
    conține 5 capitole de negociere:
    Cap. 11 – Agricultura și dezvoltarea rurală;
    Cap. 12 – Siguranța alimentară, politici sanitare și fitosanitare;
    Cap. 13 – Pescuit;
    Cap. 22 – Politica regională și coordonarea instrumentelor structurale;
    Cap. 33 – Prevederi financiare și bugetare.
  • Cluster VI – RELAȚII EXTERNE
    cuprinde 2 capitole de negociere:
    Cap. 30 – Relații externe;
    Cap. 31 – Politica externă de securitate și apărare.

NOTE GENERALE IMPORTANTE

Acquis

Acquis-ul Uniunii Europene (UE) este o colecție de drepturi și obligații comune care constituie ansamblul legislației UE și este încorporată în sistemele juridice ale statelor membre ale UE. Acquis-ul UE evoluează continuu în timp și include:

  • conținutul, principiile și obiectivele politice ale Tratatelor UE;
  • orice legislație adoptată pentru aplicarea acestor tratate și jurisprudența dezvoltată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene;
  • declarațiile și rezoluțiile adoptate de UE;
  • măsurile în domeniile politicii externe și de securitate comune și justiției și afacerilor interne;
  • acordurile internaționale pe care UE le încheie și acordurile încheiate între statele membre însele cu privire la activitățile UE.

Țările candidate (solicitante) sunt obligate să accepte acquis-ul înainte de a putea adera la UE. Derogările (excepțiile) de la acquis sunt acordate numai în circumstanțe excepționale și au un domeniu de aplicare limitat. *Acquis-ul* trebuie încorporat de țările candidate în ordinea lor juridică națională până la data aderării lor la UE, iar acestea sunt obligate să îl aplice de la această dată.

Procesul de aderare la UE

Aderarea unor noi țări la Uniunea Europeană (UE) este reglementată prin articolul 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). O țară care dorește să adere la UE trebuie:

Statutul de țară candidată este acordat de către Consiliul European în urma unui aviz al Comisiei Europene, elaborat în urma depunerii de către țara respectivă a cererii de aderare la UE. Statutul de țară candidată nu acordă automat țării dreptul de a adera la UE.

În timpul procesului de aderare, țara candidată trebuie să demonstreze că îndeplinește criteriile de aderare (criteriile de la Copenhaga) și că își poate asuma drepturile și obligațiile pe care le implică statutul de membru UE.

În funcție de situație, țara candidată va trebui să parcurgă un proces de reformă profundă, de exemplu prin îmbunătățirea infrastructurii și capacității administrative în scopul de a implementa o nouă legislație în acord cu corpusul de legi și standarde al UE (cunoscut drept acquis). Pentru ca țările candidate și potențial candidate să poată îndeplini condițiile de aderare, acestea trebuie să pună un accent puternic pe reformele fundamentale privind statul de drept, economia și funcționarea instituțiilor democratice. Pe parcursul procesului de aderare, Comisia supraveghează și ghidează procesele de reformă din țările candidate și potențial candidate prin acordarea de asistență tehnică și financiară, ajutându-le să se pregătească pentru aderarea la UE.

Tratatele Uniunii Europene

Tratatele Uniunii Europene sunt un set de tratate internaționale între statele membre ale Uniunea Europeană (UE) care stabilesc baza constituțională a UE. Acestea stabilesc diversele instituții ale UE împreună cu mandatul, procedurile și obiectivele acestora. UE poate acționa numai în limitele competențelor care îi sunt acordate prin aceste tratate, iar modificarea tratatelor necesită acordul și ratificarea (conform procedurilor naționale) de către fiecare semnatar.

Două tratate funcționale de bază, Tratatul privind Uniunea Europeană (semnat inițial la Maastricht în 1992, Tratatul de la Maastricht) și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (semnat inițial la Roma în 1957 ca Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, adică Tratatul de la Roma), stabilesc modul de funcționare al UE și există o serie de tratate satelit care sunt interconectate cu acestea. Tratatele au fost modificate în mod repetat prin alte tratate în cei 65 de ani de la semnarea lor inițială. Versiunea consolidată a celor două tratate de bază este publicată periodic de Comisia Europeană.


Сadrul normativ principal al Republicii Moldova

  • Hotărâre Guvernului Nr. 306/2025 cu privire la aprobarea Programului național de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană pentru anii 2025-2029
  • Legea Nr. 136/2017 cu privire la Guvern

Сadrul normativ principal al UE

  • Tratatul privind Uniunea Europeană (TEU) și a Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFEU), versiune consolidată
  • Concluziile Consiliului European privind lansarea negocierilor de aderare, 14 - 15 decembrie 2023