Mediator – persoană terţă, atestată în condiţiile prezentei legi, care asigură desfășurarea procesului de mediere în vederea soluționării litigiului dintre părți;
Contract de mediere – acord încheiat între mediator, pe de o parte, și părțile aflate în litigiu, pe de altă parte, prin care mediatorul se obligă să medieze un litigiu în procedura stabilită de prezenta lege;
Convenție de mediere – acord prin care părțile se angajează să supună medierii un litigiu existent sau unul care ar putea să apară între părți cu privire la un raport juridic contractual sau necontractual;
Litigiu – conflict între două sau mai multe persoane fizice și/sau juridice, care este sau poate fi obiect de examinare în instanța de judecată sau arbitraj;
Mediere – modalitate de soluţionare alternativă a litigiilor pe cale amiabilă, în cadrul unui proces structurat, flexibil şi confidenţial, cu asistenţa unui sau mai multor mediatori;
Organizaţie de mediere – persoană juridică cu scop nelucrativ (necomercial), care este înregistrată de Agenţia Servicii Publice și care asigură, în condițiile prezentei legi, desfășurarea eficientă a activității de mediator, promovarea serviciilor de mediere, stabilirea regulilor procesului de mediere, a modului de calculare a onorariilor mediatorilor, asigură spaţii pentru şedințele de mediere și acordă alte servicii pentru desfășurarea eficientă a activității de mediator;
Parte – persoană fizică sau juridică, inclusiv autoritate publică, care îşi exprimă acordul de a soluţiona un litigiu prin mediere.
Activitatea de mediator poate fi exercitată cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.
Activitatea de mediator este compatibilă cu orice altă profesie sau activitate, dacă actele legislative care reglementează profesiile sau activităţile respective nu prevăd altfel.
Mediatorul îşi poate desfăşura activitatea în cadrul unui birou de mediere sau al unei organizaţii de mediere.