Sinteză: Piața internă a UE

Piața internă se referă la piața unică de pe teritoriul UE.

Scopul este de a crea un spațiu fără frontiere interne sau bariere de reglementare, în care să fie asigurată libera circulație a mărfurilor, persoanelor, serviciilor și capitalurilor.

1) Libera circulație a mărfurilor

(Articolele 26 și 28-37 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, TFUE)

Produsele fabricate legal într-o țară membră pot fi vândute pe întreaga piață fără tarife suplimentare sau verificări la frontieră de rutină.

• Odată cu crearea pieței interne, taxele vamale și restricțiile cantitative au fost eliminate.
• Libera circulație a mărfurilor se bazează pe principiile recunoașterii reciproce a normelor tehnice naționale, eliminării barierelor fizice și tehnice și standardizării.
• În 2008, a fost adoptat un nou cadru legislativ care stimulează libera circulație a mărfurilor prin intermediul sistemului de supraveghere a pieței UE și al marcajului CE.

2) Libera circulaţia a capitalului

(Articolele 26, 63-66 TFUE)

Banii și investițiile pot circula liber între țări pentru operațiuni bancare, investiții sau achiziționarea de proprietăți.

• Restricțiile privind circulația capitalurilor și plățile, între țările UE, precum și între țările UE și cu țările din afara UE, sunt interzise din 2004, ca urmare a Tratatului de la Maastricht. Tratat. Există însă unele excepții legate în principal de impozite și de considerații de politică publică.
• Libera circulație a capitalurilor contribuie la creșterea economică, permițând investițiile eficiente ale capitalului și promovând utilizarea euro ca monedă internațională.

3) Libera circulaţie a serviciilor

(Articolele 26, 49-62 din TFUE)

Întreprinderile și profesioniștii pot oferi servicii în orice țară membră fără a fi discriminați în funcție de locația lor.

Libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii garantează mobilitatea întreprinderilor și a profesioniștilor în cadrul UE. Persoanele care desfășoară activități independente și profesioniștii sau persoanele juridice în sensul articolului 54 din TFUE care își desfășoară activitatea în mod legal într-o țară a UE pot:

• să desfășoare o activitate economică într-un mod stabil și continuu într-o altă țară a UE (libertatea de stabilire: articolul 49 din TFUE); și
• să ofere și să presteze servicii în alte țări ale UE cu titlu temporar, rămânând în același timp în țara lor de origine (libertatea de a presta servicii: articolul 56 din TFUE).

4) Libera circulație a lucrătorilor (forţei de muncă)

(Articolele 26 și 45-48 din TFUE)

Cetățenii UE au dreptul să locuiască, să muncească, să studieze sau să se pensioneze în orice stat membru.

• Aceasta acoperă aspecte precum dreptul de circulație și de ședere al lucrătorilor, dreptul de intrare și de ședere al membrilor familiei și implică eliminarea oricărei discriminări bazate pe naționalitate în ceea ce privește angajarea, remunerarea și alte condiții de muncă și de angajare. Se pot aplica restricții pentru serviciul public.
• Autoritatea Europeană a Muncii servește ca agenție dedicată liberei circulații a lucrătorilor, inclusiv a lucrătorilor detașați.

Lipsa obstacolelor de reglementare în calea liberei circulații înseamnă:

• Întreprinderile din UE beneficiază de:

  • o piață vastă de peste 400 de milioane de consumatori;
  • acces la numeroși furnizori de bunuri și servicii în cadrul pieței unice;
  • costuri mai mici datorită economiilor de scară și regulilor, standardelor și cerințelor armonizate pe întreg teritoriul.

• Cetățenii UE beneficiază de:

  • crearea de locuri de muncă suplimentare;
  • prețuri mai mici și o selecție mai largă de produse și servicii;
  • calitate și siguranță, asigurate de reguli și standarde armonizate;
  • beneficiile unei inovații, cercetări și dezvoltare;
  • oportunitatea de a trăi, a munci, a studia și a face afaceri în întreaga UE;
  • vânzarea de bunuri și transferul de bani fără restricții.

Unele țări din afara UE își aliniază, de asemenea, regulile la cele ale pieței unice, extinzându-și efectele dincolo de UE. Printre acestea se numără țările terțe care nu sunt membre ale Spațiului Economic European: Norvegia, Islanda și Liechtenstein. Elveția desfășoară, de asemenea, comerț cu piața unică prin acorduri bilaterale cu UE. Țările candidate și potențial candidate urmăresc, de asemenea, să își alinieze legislația la acquis-ul UE, ca una dintre condițiile viitoarei lor aderări la UE.