În ordinea art. 132 alin.(1) din Codul administrativ al RM, se stipulează că (1) Prin emiterea unui act administrativ individual se înțelege atât emiterea lui de către prim-ministru și autoritățile publice cu conducere unipersonală, cât și adoptarea lui de către Guvern și autoritățile publice cu conducere colegială.
Astfel, conform dispozițiilor legale un act administrativ individual devine valabil pentru persoana căreia îi este destinat sau care este afectată de el în momentul în care i se comunică acesteia, cu excepția cazului când actul administrativ însuși stabilește o dată ulterioară pentru obligativitatea sa.
Un act administrativ individual emis pentru constatarea sau realizarea dreptului unui subiect de drept public împiedică prescrierea acestui drept. Impedimentul încetează odată cu survenirea imposibilității de contestare a actului administrativ sau după 6 luni de la soluționarea lui într-un alt mod.
În ce ține de procedura de contestare a actelor administrative individuale emise de Serviciul Fiscal de Stat, petiționarul (persoana care pretinde că i-a fost lezat un drept) urmează să întreprindă următoarele acțiuni:
În condițiile Capitolului V din Codul administrativ și Capitolul VI din Ordinul nr.327 din 14.06.2018 al SFS, În cazul în care persoana supusă controlului de către Serviciul Fiscal de Stat se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, prin actele administrative emise în cadrul procedurii de control, prin acţiunile sau inacţiunile Serviciului Fiscal de Stat sau ale funcţionarilor fiscali în cadrul acestor proceduri, ea este în drept să le conteste, în tot sau în parte, prin depunerea la Serviciul Fiscal de Stat a unei contestaţii în formă scrisă.
Contestația se examinează în cadrul Consiliului în cazul în care persoana care contestă a consemnat în cerere acordul cu privire la divulgarea datelor potrivit art.2741 alin.(6) din Codul fiscal şi contestă acte administrative prin care s-a stabilit o obligaţie fiscală în sumă de peste 335 000 de lei – pentru persoane juridice şi peste 170 000 de lei – pentru persoane fizice. Iar în cazul în care contestația nu întrunește condițiile prevăzute la supra, aceasta se examinează conform art.267–2731 din Codul fiscal.
Contestaţia se depune în termen de pînă la 30 de zile de la data primirii actului administrativ contestat. În cazul omiterii acestui termen din motive întemeiate, el poate fi restabilit de către Serviciul Fiscal de Stat, la cererea persoanei vizate în actul administrativ sau împotriva căreia a fost întreprinsă acţiunea, cu prezentarea dovezilor ce confirmă imposibilitatea depunerii contestației în termen.
Contestaţia se examinează în termen de 30 de zile de la data depunerii.
La fel se menționează că, la examinarea contestaţiei poate participa contribuabilul pentru a da explicaţii, avînd dreptul să depună documente confirmative și să-și expună cerințele în cadrul ședinței Consiliului.
În urma examinării contestației SFS poate fi emite una din următoarele decizii privind:
a) respingerea contestaţiei şi menţinerea deciziei contestate;
b) satisfacerea parţială a contestaţiei şi modificarea deciziei contestate;
c) satisfacerea contestaţiei şi anularea deciziei contestate;
d) suspendarea executării deciziei contestate şi efectuarea unui control repetat.
Sub formă de remarcă, a se ține cont că, daca un act administrativ individual defavorabil este contestat cu cerere prealabilă, autoritatea publică, din oficiu sau la cererea persoanei afectate, poate suspenda executarea lui până la finalizarea procedurii prealabile.
Dacă în urma soluționări cererii prealabile de către SFS, persoanele interesante nu sunt de acord cu decizia emisă, aceștia în condițiile Capitolului I din Cartea a III Cod administrativ al RM, în decurs de 30 de zile calendaristice din momentul recepționării deciziei emise pe marginea contestației, pot să conteste decizia în Instanța de contencios administrativ teritorial competentă.
Acțiunea în contencios administrativ poate fi:
a) în anularea în tot sau în parte a unui act administrativ individual (acțiune în contestare);
b) în obligarea autorității publice să emită un act administrativ individual (acțiune în obligare);
c) în impunerea la acțiune, la tolerare a acțiunii sau la inacțiune (acțiune în realizare);
d) în constatarea existenței sau inexistenței unui raport juridic ori nulității unui act administrativ individual sau a unui contract administrativ (acțiune în constatare); sau
e) în anularea în tot sau în parte a unui act administrativ normativ (acțiune de control normativ).
În cererea de chemare în judecată în mod obligatoriu se indică:
a) instanța la care a fost depusă;
b) numele și prenumele sau denumirea reclamantului, domiciliul sau sediul acestuia; dacă reclamantul este o persoană juridică, se indică datele bancare și codul fiscal;
c) numele și prenumele reprezentantului legal sau împuternicit și adresa lui, în cazul în care cererea se depune de un reprezentant;
d) denumirea pârâtului în calitate de autoritate publică și sediul acesteia;
e) pretențiile reclamantului;
f) circumstanțele de fapt și de drept pe care reclamantul își întemeiază pretenția;
g) enumerarea tuturor probelor pe care reclamantul le deține și le poate prezenta;
h) datele despre respectarea procedurii prealabile, dacă o astfel de procedură este prevăzută de lege.
(2) Cererea de chemare în judecată se semnează de reclamant sau de reprezentantul lui legal ori împuternicit.
(3) Cererea de chemare în judecată poate cuprinde și alte date importante pentru soluționarea cauzei, precum și demersurile reclamantului.
Și în condițiile art. 212 din Codul administrativ, la cererea de chemare în judecată se anexează:
a) copia actului administrativ contestat și copia deciziei cu privire la cererea prealabilă, dacă legea prevede o astfel de procedură;
b ) copia actului de identitate al reclamantului persoană fizică sau extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice, dacă reclamantul este persoană juridică;
c) documentul care confirmă împuternicirile reprezentantului legal sau împuternicit;
d ) copii de pe cererea de chemare în judecată și de pe toate înscrisurile anexate, într-un număr egal cu numărul de participanți la proces;
e) dovada achitării taxei de stat și/sau a taxei de timbru, în cazurile prevăzute în Legea taxei de stat nr. 213/2023.
(2) Reclamantul poate anexa și alte înscrisuri la cererea de chemare în judecată.
În caz de dezacord cu decizia Instanței de fond, reclamantul este în drept să conteste Hotârârea pronunțată, cu Apel la Curtea de Apel competentă în termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii dispozitivului hotărârii instanței de fond.