Apelul. Căile ordinare de atac. Codul de procedură penală al Republicii Moldova Nr. 122/2003
Capitolul IV. CĂILE ORDINARE DE ATAC
Secţiunea 1. Apelul
Articolul 400. Hotărârile supuse apelului
(1) Sentinţele pot fi atacate cu apel în vederea unei noi judecări în fapt şi în drept a cauzei, cu excepţia sentinţelor pronunţate de către instanţele judecătoreşti privind infracţiunile pentru a căror săvârșire legea prevede exclusiv pedeapsă nonprivativă de libertate.
(2) Încheierile date în primă instanţă pot fi atacate cu apel numai o dată cu sentinţa cu excepţia cazurilor în care, potrivit legii, pot fi atacate separat.
(3) Apelul declarat împotriva sentinţei se consideră făcut şi împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronunţarea sentinţei.
Articolul 401. Persoanele care pot declara apel
(1) Pot declara apel:
1) procurorul, în ce priveşte latura penală şi latura civilă;
2) inculpatul, în ce priveşte latura penală şi latura civilă. Sentinţele de achitare sau de încetare a procesului penal pot fi atacate şi în ce priveşte temeiurile achitării sau încetării procesului penal;
3) partea vătămată, în ce priveşte latura penală;
4) partea civilă şi partea civilmente responsabilă, în ce priveşte latura civilă;
5) martorul, expertul, interpretul, traducătorul şi apărătorul, în ce priveşte cheltuielile judiciare cuvenite acestora;
6) orice persoană ale cărei interese legitime au fost prejudiciate printr-o măsură sau printr-un act al instanţei.
(2) Apelul poate fi declarat în numele persoanelor menţionate în alin.(1) pct. 2)-4) şi de către apărător sau reprezentantul lor legal ori de către succesorii acestora.
Articolul 402. Termenul de declarare a apelului
(1) Termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinţei integrale, dacă legea nu dispune altfel.
(3) În cazurile prevăzute în art. 401 alin.(1) pct. 5) şi 6), calea de atac poate fi exercitată de îndată după pronunţarea încheierii, prin care instanţa a dispus asupra cheltuielilor judiciare sau a luat o altă măsură, dar nu mai târziu de 15 zile de la pronunţarea sentinţei prin care s-a soluţionat cauza. Judecarea apelului se face numai după soluţionarea cauzei în fond, în afară de cazul când procesul a fost suspendat.
(4) Dacă procurorul care a participat la judecarea cauzei sau partea vătămată a declarat în termen apel în defavoarea inculpatului, procurorul participant la instanţa de apel, în termen de 15 zile de la data primirii de către parte a copiei apelului declarat, poate declara apel suplimentar, în care poate invoca motive adăugătoare de apel.
(5) Dacă inculpatul declară apel în termen şi îşi înlocuieşte apărătorul, noul apărător, în termen de 15 zile de la data primirii de către parte a copiei apelului declarat, poate declara apel suplimentar pentru inculpat, în care poate invoca motive adăugătoare de apel.
(6) În cazul declarării apelurilor suplimentare în condiţiile alin.(4) şi (5), copiile de pe apelurile suplimentare se înmînează părţilor şi se acordă timp necesar pentru pregătirea către judecarea apelurilor.
Articolul 403. Repunerea în termen a apelului
(1) Apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanţa de apel constată că întârzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale.
(2) Până la soluţionarea repunerii în termen, instanţa de apel poate suspenda executarea hotărârii .
Articolul 404. Apelul peste termen
(1) Participantul la proces care a lipsit atât la judecarea, cât şi la pronunţarea sentinţei şi nu a fost informat despre adoptarea sentinţei, poate declara apel şi peste termen, dar nu mai târziu de 15 zile de la data începerii executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale.
(2) Apelul declarat peste termen nu suspendă executarea sentinţei.
(3) Instanţa de apel poate suspenda executarea sentinţei atacate.
Articolul 405. Declararea apelului
(1) Apelul se declară prin cerere scrisă.
(2) Cererea de apel trebuie să conţină:
1) denumirea instanţei la care se depune apelul;
2) numele şi prenumele apelantului, calitatea procesuală şi adresa lui;
3) denumirea instanţei care a pronunțat sentinţa, data sentinţei, numele şi prenumele inculpatului în privinţa căruia se atacă sentinţa;
4) conţinutul şi motivele cerinţelor apelantului;
5) indicarea probelor şi mijloacelor cu ajutorul cărora acestea pot fi administrate, dacă se invocă necesitatea administrării de noi probe. Poate invoca administrarea de noi probe numai procurorul şi avocatul care nu au participat la judecarea cauzei în primă instanţă. Părţile care au participat la judecarea cauzei în primă instanţă pot invoca administrarea de noi probe numai dacă despre acestea nu au ştiut la momentul judecării cauzei sau dacă instanţa de fond a respins cererea de a le administra;
6) data declarării apelului şi semnătura apelantului;
7) lista documentelor ce se anexează la cererea de apel.
(3) Pentru persoana care nu poate să semneze, cererea de apel se atestă de un judecător de la instanţa a cărei hotărâre se atacă. Cererea poate fi atestată şi de secretarul consiliului local al localității unde domiciliază apelantul.
(4) Cererea de apel se depune la instanţa a cărei sentinţă se atacă, cu atâția copii câți participanţi la proces sunt. Persoana arestată poate depune cererea de apel la administraţia locului de deţinere, fără a anexa copii.
(5) După expirarea termenului stabilit pentru declararea apelului, instanţa de judecată care a pronunțat sentinţa trimite, în termen de 5 zile, dosarul penal împreună cu apelul şi cu copiile acestuia în instanţa de apel despre ce informează părţile.
Articolul 407. Retragerea apelului
(1) Până la începerea cercetării judecătoreşti la instanţa de apel, oricare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută de apelant.
(2) Apelul declarat de procuror poate fi retras de către acesta, cu indicarea obligatorie a motivelor retragerii.
(3) În cazul retragerii apelului, instanţa de apel încetează procedura de apel.
Articolul 408. Efectul suspensiv al apelului
Apelul declarat în termen este suspensiv de executare atât în ce priveşte latura penală, cât şi latura civilă, în afară de cazul când legea dispune altfel.
Articolul 409. Efectul devolutiv al apelului şi limitele lui
(1) Instanţa de apel judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la care se referă declaraţia de apel şi numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.
(2) În limitele prevederilor arătate în alin.(1), instanţa de apel este obligată ca, în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant, să examineze aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, însă fără a înrăutăți situaţia apelantului.
Articolul 410. Neagravarea situaţiei în propriul apel
(1) Instanţa de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situaţie mai gravă pentru persoana care a declarat apel.
(2) În apelul declarat de procuror în favoarea unei părţi, instanţa de apel nu poate agrava situaţia acesteia.
Articolul 411. Efectul extensiv al apelului
Instanţa de apel examinează cauza prin extindere cu privire la părţile care nu au declarat apel sau la care acesta nu se referă, având dreptul de a hotărî şi în privinţa lor, fără să creeze acestor părţi o situaţie mai gravă.
Articolul 412. Repartizarea cauzelor parvenite cu apel, fixarea termenului de judecată a apelului şi prezenţa părţilor
(1) Cauzele penale parvenite cu apel se repartizează în ordinea prevăzută la art. 344.
(2) În termen de până la 10 zile de la data de la care i-a fost repartizată, preşedintele completului de judecată căruia i-a fost repartizată cauza fixează termenul de judecată a apelului, iar dacă este necesar, fixează termen pentru şedinţa preliminară care se desfăşoară conform prevederilor art. 345.
(3) Judecarea apelului se face cu citarea părţilor şi înmânarea copiilor de pe apel.
(4) Judecarea apelului are loc în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de arest, cu excepţia prevăzută în art. 321 alin.(2) pct. 2).
(5) Neprezentarea părţilor legal citate în instanţa de apel nu împiedică examinarea cauzei.
(6) Dacă este necesar, instanţa de apel poate recunoaşte prezenţa părţilor obligatorie şi ia măsurile corespunzătoare pentru asigurarea prezentei lor.
(7) La judecarea apelului, participarea procurorului, precum şi a apărătorului, dacă interesele justiţiei o cer, este obligatorie. Apelul poate fi judecat în lipsa nemotivată a avocatului în măsura în care nu se încalcă dreptul la apărare.
Articolul 413. Procedura judecării apelului
(1) La judecarea apelului se aplică regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă instanţă, cu excepţiile prevăzute în Partea specială titlul II capitolul IV secțiunea 1.
(2) Preşedintele şedinţei anunţă cauza ce urmează a fi judecată şi verifică prezenţa părţilor, apoi anunţă numele şi prenumele judecătorilor din completul de judecată, ale procurorului, ale grefierului, precum şi ale interpretului şi traducătorului dacă aceştia participă, ale apărătorului şi precizează dacă nu au fost formulate cereri de recuzare. După aceasta, preşedintele şedinţei verifică dacă părţile prezente au făcut alte cereri sau demersuri şi asupra lor instanţa de apel dă o încheiere.
(3) Instanţa de apel, la cererea părţilor, poate cerceta suplimentar probele administrate în primă instanţă şi poate administra probe noi.
(4) În cazul în care invocă necesitatea administrării de noi probe, părţile trebuie să indice aceste probe şi mijloacele cu ajutorul cărora pot fi administrate, precum şi motivele care au împiedicat prezentarea lor în primă instanţă.
(5) Preşedintele şedinţei oferă cuvântul apelantului, intimatului, apărătorilor şi reprezentanţilor lor, apoi procurorului. Dacă între apelurile declarate se află şi apelul procurorului, primul cuvânt îl are acesta.
(6) Părţile au dreptul la replică cu privire la chestiunile noi apărute în procesul dezbaterilor.
(7) Inculpatul are cel din urmă cuvântul.
(8) În şedinţa de judecată se întocmeşte un proces-verbal în conformitate cu prevederile art. 336.
Articolul 414. Judecarea apelului
(1) Instanţa de apel, judecând apelul, verifică legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanţă, conform materialelor din cauza penală, şi în baza oricăror probe noi prezentate instanţei de apel.
(2) Instanţa de apel verifică declaraţiile şi probele materiale examinate de prima instanţă prin citirea lor în şedinţa de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal.
(3) În cazul în care declaraţiile persoanelor care au fost audiate în prima instanţă se contestă de către părţi, la solicitarea acestora, persoanele care le-au depus pot fi audiate în instanţa de apel conform regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanţă.
(4) În vederea soluţionării apelului, instanţa de apel poate da o nouă apreciere probelor.
(5) Instanţa de apel se pronunţă asupra tuturor motivelor invocate în apel.
(6) Instanţa de apel nu este în drept să-şi întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanţă dacă ele nu au fost verificate în şedinţa de judecată a instanţei de apel şi nu au fost consemnate în procesul-verbal.
(7) În cazul sesizării de către părţi a nerespectării termenului rezonabil de judecare a cauzei de către prima instanţă, instanţa de apel se expune şi asupra nerespectării acestui termen.
Articolul 415. Decizia instanţei de apel
(1) Instanţa de apel, judecând cauza în ordine de apel, adoptă una din următoarele decizii:
1) respinge apelul, menținând hotărârea atacată, dacă:
a) apelul a fost depus peste termen, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 402;
b) apelul este inadmisibil;
c) apelul este nefondat;
2) admite apelul, casând sentinţa parţial sau total, inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin.(2), şi pronunţă o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanţă.
3) admite apelul, casează sentința primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost anulată numai în cazul când nu a fost citat inculpatul, nu i s-a asigurat dreptul la interpret, i-a fost încălcat dreptul la apărare sau au fost încălcate prevederile art. 30, 33–35. Trimiterea la rejudecare a cauzei poate fi dispusă o singură dată.
(2) Sentinţa poate fi casată numai cu privire la unele fapte sau persoane ori numai în ce priveşte latura penală sau latura civilă, dacă aceasta nu împiedică soluţionarea justă a cauzei.
(21) Judecând apelul declarat împotriva sentinţei de achitare, instanţa de apel nu este în drept să pronunţe o hotărâre de condamnare fără audierea învinuitului prezent, precum şi a martorilor acuzării solicitați de părţi. Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care declaraţiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanţial condamnarea inculpatului.
(3) Decizia instanţei de apel este susceptibilă de a fi pusă în executare din momentul adoptării.
(4) Decizia cu privire la dispunerea rejudecării cauzei de către instanța a cărei hotărâre a fost anulată este irevocabilă.
Articolul 416. Chestiuni complementare
Instanţa de apel, deliberând asupra apelului, dacă este necesar, poate hotărî reluarea cercetării judecătoreşti, aplicarea dispoziţiilor privitoare la repararea pagubei, la măsurile preventive, la cheltuielile judiciare şi la orice alte chestiuni de care depinde soluţionarea completă a apelului.
Articolul 417. Conţinutul deciziei instanţei de apel
(1) Decizia instanţei de apel trebuie să cuprindă:
1) data şi locul pronunţării deciziei;
2) denumirea instanţei de apel;
3) numele şi prenumele judecătorilor completului de judecată, procurorului, grefierului, precum şi ale apărătorului, interpretului şi traducătorului, dacă aceştia participă la şedinţă;
4) numele şi prenumele apelantului, cu indicarea calităţii lui procesuale;
5) datele privind identitatea persoanei condamnate sau achitate de către prima instanţă, prevăzute în art. 358 alin.(1);
51) datele referitoare la termenul de examinare a cauzei;
6) fapta constatată de primă instanţă şi conţinutul dispozitivului sentinţei;
7) fondul apelului;
8) temeiurile de fapt şi de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum şi motivele adoptării soluţiei date;
9) una din soluţiile prevăzute în art. 415;
91) menţiunea cu privire la ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul trebuie să-şi reia cursul. În caz contrar, toate actele procedurale sunt desfiinţate de drept;
10) menţiunea că decizia este executorie, dar poate fi supusă recursului, şi termenul prevăzut pentru această cale de atac.
(2) În cazul când inculpatul se află în stare de arest, în decizie se indică timpul care se include în termenul pedepsei.
(3) Dacă există temeiuri prevăzute în art. 218, instanţa de apel pronunţă o decizie interlocutorie.
Articolul 418. Adoptarea deciziei de către instanţa de apel
(1) Deliberarea şi adoptarea deciziei se efectuează conform prevederilor art. 338 şi 339.
(6) După pronunţarea deciziei, instanţa de apel remite, în termen de cel mult 5 zile, dosarul penal în instanţa de fond pentru executare, fapt despre care se informează părţile.
Articolul 419. Procedura de rejudecare
Rejudecarea cauzei de către instanţa de apel se desfăşoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanţă, care se aplică în mod corespunzător.
Articolul 4191. Limitele rejudecării
Instanţa de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanţei de apel în măsura în care situaţia de fapt rămâne cea avută în vedere la soluţionarea apelului.