Găsiți răspunsuri la întrebările dvs. juridice cu ajutorul AI
Articolul 53. Competența
(1) Competența reprezintă totalitatea atribuțiilor acordate autorităților publice sau persoanelor din cadrul acestora prin lege sau alte acte normative.
(2) Competența se stabilește la momentul inițierii procedurii administrative.
(3) Modificarea dispozițiilor legale privind competența pe parcursul derulării procedurii administrative nu afectează competența stabilită inițial, cu excepția cazului în care autoritatea publică este desființată sau dacă pentru procedurile administrative în desfășurare legea prevede în mod expres transferul de competență.
Articolul 54. Competența materială
(1) Competența materială poate fi generală sau specială și este reglementată prin lege.
(2) Dacă legea nu reglementează competența materială, competentă este autoritatea publică a cărei activitate este cea mai apropiată de natura raporturilor juridice.
Articolul 55. Competența teritorială
(1) Competență teritorială:
1) în chestiuni referitoare la bunuri imobile și/sau drepturi asupra lor o are autoritatea publică în a cărei circumscripție se află bunul imobil;
2) în chestiuni referitoare la funcționarea unei întreprinderi sau a filialei acesteia, la exercitarea unei profesii sau la o altă activitate de durată o are autoritatea publică în a cărei circumscripție funcționează întreprinderea ori filiala acesteia sau este exercitată ori urmează a fi exercitată profesia sau activitatea de durată;
3) în alte chestiuni decât cele prevăzute la pct. 1) și 2) referitoare la:
a) o persoană fizică o are autoritatea publică în a cărei circumscripție își are domiciliul persoana fizică;
b) o persoană juridică o are autoritatea publică în a cărei circumscripție își are sediul persoana juridică;
4) în chestiuni în care competența nu rezultă din pct. 1)–3) o are autoritatea publică în a cărei rază teritorială se va întreprinde acțiunea oficială.
(2) Prin lege pot fi admise reglementări suplimentare sau derogatorii de la dispozițiile privind competența teritorială.
Articolul 56. Obligativitatea competenței
Orice act sau contract prin care autoritatea publică renunță la competența atribuită prin lege sau la exercitarea ei este nul. Aceste dispoziții nu aduc atingere posibilității de delegare a competenței în conformitate cu prevederile art. 59.
Articolul 57. Consecințele lipsei de competență
(1) Activitatea administrativă se realizează numai de autoritatea publică competentă și în limitele competenței legale.
(2) În cazul în care există riscul de amânare a efectuării unui act/operațiuni urgente, orice autoritate publică este competentă să ia măsurile urgente dacă evenimentul care impune măsura s-a produs în aria sa de competență teritorială, chiar dacă acea autoritate publică nu are competența materială. Autoritatea publică competentă material este informată în cel mult 3 zile, dată de la care competența de urgență încetează de drept.
Articolul 58. Conflictele de competență
(1) Autoritatea publică în fața căreia s-a ivit conflictul de competență suspendă din oficiu procedura administrativă și o înaintează către autoritatea publică în drept să soluționeze conflictul apărut.
(2) Conflictele de competență pot fi:
a) pozitive – când două sau mai multe autorități publice se declară competente să desfășoare o anumită activitate administrativă;
b) negative – când nicio autoritate publică nu se declară competentă să desfășoare o anumită activitate administrativă.
(3) Conflictele de competență între autorități publice se soluționează după cum urmează:
a) de către autoritatea publică ierarhic superioară comună, în cazul în care cele două autorități publice sunt subordonate aceleiași autorități publice;
b) de către președintele raionului, în cazul conflictului de competență între autoritățile publice locale din cadrul aceluiași raion;
c) de către secretarul general al Guvernului, în alte cazuri decât cele prevăzute la lit. a) și b).
(4) Decizia pe marginea soluționării conflictului de competență poate fi contestată odată cu actul administrativ individual.
Articolul 59. Delegarea competenței
Organele colegiale pot încredința, în anumite cazuri, unei persoane sau comisii din cadrul autorității publice să conducă o procedură administrativă în cazuri determinate. În acest caz, persoana sau comisia prezintă organului colegial un raport scris cu propuneri. Decizia este luată de organul colegial.