Sinteză: Procedura contenciosului administrativ
Procedurile administrative în Republica Moldova sunt reglementate de Cartea a III-a din Codul Administrativ.
Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități publice (Administrația Publică și Administrația Publică Locală) poate înainta o acțiune în contencios administrativ.
O acțiune în contencios administrativ poate fi înaintată și atunci când autoritatea publică nu a soluționat în termen legal o cerere.
Scopul principal este restabilirea drepturilor cetățenilor și persoanelor juridice încălcate din cauza abuzului de putere, a acțiunilor ilegale sau a inacțiunii autorităților publice, precum și anularea deciziilor administrative ilegale.
Etapa prealabilă obligatorie
- Înainte de a depune o cerere la instanța de contencios administrativ, trebuie să parcurgeți procedura „Proceduri prealabile”, care necesită depunerea unei cereri prealabile către autoritatea publică care a emis actul sau acțiunile (sau inacțiunile) cu care nu sunteți de acord și pe care doriți să le atacați sau să le contestați.
Dacă soluționarea preliminară a litigiului eșuează, partea care dorește să soluționeze litigiul poate depune o acțiune la instanța de contencios administrativ.
Procedura generală de soluționare a litigiilor în instanțele administrative:
- Articolul 189. Înaintarea acțiunii în contencios administrativ
(1) Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ.
(2) O acțiune în contencios administrativ poate fi înaintată și atunci când autoritatea publică nu a soluționat în termen legal o cerere. - Articolul 209. Termenul de înaintare a acțiunii în contencios administrativ
(1) Acțiunea în contestare și acțiunea în obligare se înaintează în decurs de 30 de zile, dacă legea nu prevede altfel. Acest termen începe să curgă de la:
- a) data comunicării sau notificării deciziei cu privire la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de prezentul cod pentru soluționarea acesteia;
- b) data comunicării sau notificării actului administrativ individual, dacă legea nu prevede procedura prealabilă. Prevederile art.165 alin. (1) referitoare la nesoluționarea în termen se aplică corespunzător. (2) Dacă informația cu privire la exercitarea căilor de atac nu se conține în actul administrativ individual sau în decizia cu privire la cererea prealabilă ori este indicată incorect, înaintarea acțiunii în contencios administrativ se admite în termen de un an de la comunicarea sau notificarea actului administrativ sau a deciziei cu privire la cererea prealabilă.
(3) Pentru acțiunea în realizare, acțiunea în constatare și acțiunea de control normativ nu există termen de înaintare a acțiunii în contencios administrativ. - Articolul 211. Forma și conținutul cererii de chemare în judecată
(1) În cererea de chemare în judecată se indică:
- a) instanța la care a fost depusă;
- b) numele și prenumele sau denumirea reclamantului, domiciliul sau sediul acestuia; dacă reclamantul este o persoană juridică, se indică datele bancare și codul fiscal;
- c) numele și prenumele reprezentantului legal sau împuternicit și adresa lui, în cazul în care cererea se depune de un reprezentant;
- d) denumirea pârâtului în calitate de autoritate publică și sediul acesteia;
- e) pretențiile reclamantului;
- f) circumstanțele de fapt și de drept pe care reclamantul își întemeiază pretenția;
- g) enumerarea tuturor probelor pe care reclamantul le deține și le poate prezenta;
- h) datele despre respectarea procedurii prealabile, dacă o astfel de procedură este prevăzută de lege.
(2) Cererea de chemare în judecată se semnează de reclamant sau de reprezentantul lui legal ori împuternicit.
(3) Cererea de chemare în judecată poate cuprinde și alte date importante pentru soluționarea cauzei, precum și demersurile reclamantului. - Articolul 212. Actele anexate la cererea de chemare în judecată
(1) La cererea de chemare în judecată se anexează:
- a) copia actului administrativ contestat și copia deciziei cu privire la cererea prealabilă, dacă legea prevede o astfel de procedură;
- b ) copia actului de identitate al reclamantului persoană fizică sau extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice, dacă reclamantul este persoană juridică;
- c) documentul care confirmă împuternicirile reprezentantului legal sau împuternicit;
- d ) copii de pe cererea de chemare în judecată și de pe toate înscrisurile anexate, într-un număr egal cu numărul de participanți la proces;
- e) dovada achitării taxei de stat și/sau a taxei de timbru, în cazurile prevăzute în Legea taxei de stat nr. 213/2023.
(2) Reclamantul poate anexa și alte înscrisuri la cererea de chemare în judecată.
Competența jurisdicțională pentru acțiunea în contencios administrativ
- Articolul 191. Competența jurisdicțională pentru acțiunea în contencios administrativ
(1) Cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2) și (3), judecătoriile în fond soluționează toate acțiunile în contencios administrativ.
(2) Curțile de apel soluționează în primă instanță acțiunile în contencios administrativ împotriva actelor administrative normative, care nu se supun controlului de constituționalitate.
(3) Curtea de apel Chișinău soluționează în primă instanță acțiunile în contencios administrativ împotriva actelor emise de Banca Națională a Moldovei, precum și acțiunile în contencios administrativ atribuite în competența sa prin Codul electoral.
(4) Curțile de apel soluționează și cererile de apel împotriva hotărârilor și recursurile împotriva încheierilor emise de judecătorii.
(5) Curtea Supremă de Justiție soluționează:
- a) în primă instanță, prin hotărâri irevocabile, acțiunile în contencios administrativ privind contestarea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii și ale Consiliului Superior al Procurorilor;
- b) cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor și a încheierilor curților de apel. - Articolul 192. Specializarea judecătorilor pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ
(1) Pentru examinarea acţiunilor în contencios administrativ la curțile de apel se instituie complete de judecători.
(2) În judecătorii acțiunile în contencios administrativ se examinează de judecători specializați. - Articolul 194. Limitele examinării judiciare
(1) În procedura în prima instanță, în procedura de apel și în procedura de examinare a recursurilor împotriva încheierilor judecătorești se soluționează din oficiu probleme de fapt și de drept.
(2) În procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material. - Articolul 196. Competența teritorială pentru acțiunea în contencios administrativ
(1) Acțiunea în contencios administrativ se depune la instanța de judecată în a cărei rază teritorială își are sediul autoritatea publică care a desfășurat activitatea administrativă contestată, daca legea nu prevede altfel.
(2) Dacă la o procedură de contencios administrativ participă mai multe autorități publice, acțiunea în contencios administrativ se depune la instanța de judecată în a cărei rază teritorială își are sediul autoritatea publică pârâtă.
Participanții la proces
- Articolul 203. Participanții la proces
Participanți la proces sunt:
- a) părțile (persoanele fizice sau juridice și autoritățile publice în sensul art. 7);
- b) persoanele atrase în proces de instanța de judecată (persoane ale căror drepturi sunt afectate de litigiul în cauză);
- c) alți subiecți investiți de lege cu drept de sesizare.
Felurile acțiunilor în contencios administrativ
- Articolul 206. Felurile acțiunilor în contencios administrativ
(1) O acțiune în contencios administrativ poate fi depusă pentru:
- a) anularea în tot sau în parte a unui act administrativ individual (acțiune în contestare);
- b) obligarea autorității publice să emită un act administrativ individual (acțiune în obligare);
- c) impunerea la acțiune, la tolerare a acțiunii sau la inacțiune (acțiune în realizare);
- d) constatarea existenței sau inexistenței unui raport juridic ori nulității unui act administrativ individual sau a unui contract administrativ (acțiune în constatare - prezumă existența unui interes îndreptățit pentru constatarea solicitată); sau
- e) anularea în tot sau în parte a unui act administrativ normativ (acțiune de control normativ).
(2) Acțiunea în constatare prezumă existența unui interes îndreptățit pentru constatarea solicitată. Acțiunea în constatare nu poate fi înaintată dacă reclamantul își poate sau și-ar putea revendica drepturile printr-o altă acțiune prevăzută la alin. (1), cu excepția situației când se urmărește constatarea nulității unui act administrativ individual sau normativ. - Articolul 207. Examinarea admisibilității acțiunii în contencios administrativ
(1) Instanța verifică din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs.
Respectarea procedurii prealabile
- Articolul 208. Respectarea procedurii prealabile
(1) Până la înaintarea acțiunii în contencios administrativ se va respecta procedura prealabilă, cu excepțiile prevăzute de lege.
(2) Dacă autoritatea publică competentă decide cu privire la cererea prealabilă, deși termenul pentru depunerea cererii prealabile nu a fost respectat, acțiunea în contenciosul administrativ este oricum admisibilă. Această prevedere nu se aplică în cazul în care printr-un act administrativ individual este favorizat un terț.
(3) Dacă procedura prealabilă nu este prevăzută de lege, acțiunea în obligare se admite numai în cazul în care reclamantul a depus anterior la autoritatea publică competentă o cerere de emitere a actului administrativ individual.
(4) O acțiune în realizare se admite numai dacă reclamantul a depus anterior la autoritatea publică competentă o cerere prin care a solicitat realizarea, tolerarea sau omiterea unei acțiuni.
(5) O acțiune în constatare este admisibilă numai dacă reclamantul s-a adresat anterior la autoritatea publică competentă cu cerere de constatare.
Aspecte ale procedurilor administrative
- Articolul 214. Suspendarea executării actului administrativ individual contestat
(1) Suspendarea executării actului administrativ individual contestat poate fi solicitată de către reclamant instanței de judecată care examinează acțiunea de contencios administrativ. Reclamantul poate solicita instanței de judecată competente suspendarea executării actului administrativ individual până la înaintarea acțiunii în contencios administrativ dacă autoritatea publica învestită cu soluționarea cererii prealabile a refuzat suspendarea sau nu a soluționat cererea de suspendare în termenul stabilit la art. 172 alin. (3). - Articolul 215. Ordonanța provizorie
(1) În cazurile care nu cad sub incidența art. 214, reclamantul poate solicita instanței de judecată care examinează acțiunea în contencios administrativ emiterea unei ordonanțe provizorii. Până la înaintarea acțiunii în contencios administrativ, reclamantul poate solicita emiterea unei ordonanțe provizorii instanței de judecată la care se va depune acțiunea.
(2) Instanța de judecată poate emite o ordonanță provizorie dacă:
- a) în baza unei examinări sumare, ajunge la concluzia că pretenția revendicată de reclamant este întemeiată; și
- b) emiterea ordonanței este necesară pentru evitarea consecințelor grave și ireparabile pentru reclamant.
(3) Prevederile art. 214 alin. (3)–(5), (7) și (8) se aplică corespunzător.
Dezbaterile judiciare
- Articolul 216. Pregătirea dezbaterilor judiciare
(1) Pentru pregătirea dezbaterilor judiciare, judecătorul sau, în cazul instanței colegiale, judecătorul raportor efectuează următoarele acțiuni:
- a) solicită pârâtului și celorlalți participanți la proces referințe cu privire la acțiunea în contencios administrativ; - b) clarifică circumstanțele ce trebuie probate și indică probele suplimentare care trebuie prezentate de către participanți în termenul stabilit expres de instanța de judecată; - c) solicită, la cerere sau din oficiu, probele necesare examinării complete și soluționării juste a cauzei de contencios administrativ printr-o încheiere în care este stabilit termenul-limită de prezentare a acestora; - d) efectuează orice alte acte de procedură necesare pentru examinarea cauzei de contencios administrativ, după posibilitate într-o singură ședință de judecată; - e) stabilește data și ora pentru începutul dezbaterilor judiciare, cu citarea legală a tuturor participanților la proces. - Articolul 217. Tranzacția de împăcare
Pentru soluționarea integrală sau parțială a litigiului, părțile pot încheia o tranzacție de împăcare prin consemnarea ei în procesul-verbal al ședinței de judecată. O astfel de tranzacție de împăcare poate să se refere exclusiv la drepturile și obligațiile părților la proces. O tranzacție de împăcare poate fi încheiată în baza propunerii instanței, acceptată în scris de părți în instanța de judecată. În toate cazurile, tranzacția de împăcare se confirmă prin încheiere judecătorească. - Articolul 218. Examinarea în fond a acțiunii în contencios administrativ
Examinarea și soluționarea în fond a acțiunii în contencios administrativ are loc conform prevederilor Codului de procedură civilă, cu următoarele excepții:
- a) examinarea și soluționarea acțiunii în contencios administrativ are loc în ședință publică, iar în cazuri de excepție stabilite de lege – în ședință închisă. Participanții la proces se citează; în citație se comunică locul, data și ora ședinței. Dacă participanții la proces convin de comun acord, examinarea și soluționarea acțiunii în contencios administrativ are loc în procedură scrisă;
- b) instanța de judecată acceptă probele prezentate după termenul stabilit în faza de pregătire pentru examinarea în fond a acțiunii în contencios administrativ, numai dacă participanții la proces justifică și probează imposibilitatea prezentării probelor în termenul stabilit de instanță; - Articolul 219. Asigurarea protecției efective a drepturilor
(1) Instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți. - Articolul 220. Obținerea probelor
(1) Obținerea probelor în procedura contenciosului administrativ are loc conform art. 87–93.
(2) O cerere de solicitare a probei depusă în ședința de dezbateri judiciare se respinge printr-o încheiere care se pronunță în aceeași ședință. Încheierea se motivează verbal. Argumentele esențiale ale motivării se consemnează în procesul-verbal al ședinței.
(3) Probele obținute cu încălcarea legii nu au forță probantă și nu pot fi puse la baza hotărârii judecătorești.
Comentarii
Dezbaterile judiciare în contencios administrativ reprezintă etapa finală a examinării cauzei în fond, guvernată de principiile oralității și contradictorialității. Această fază constă în susținerile orale ale participanților la proces (reclamant, pârât, terți și reprezentanții lor) prin care își argumentează definitiv pretențiile sau obiecțiile, prezintă argumentele și probele și pot, de asemenea, să cheme martori și experți pentru a-și susține argumentele. - Articolul 221. Prezentarea dosarului administrativ
(1) Autoritățile publice sunt obligate să prezinte instanței de judecată, concomitent cu referința, dosarele administrative. La solicitarea instanței de judecată, autoritățile publice sunt obligate să prezinte suplimentar și alte documente pe care le dețin, inclusiv cele electronice, și să acorde informații. - Articolul 222. Accesul la dosar
(1) Participanții la proces pot avea acces atât la dosarele instanței de judecată, cât și la dosarele administrative prezentate acesteia.
Hotărârile instanței de judecată
- Articolul 224. Hotărârile instanței de judecată
(1) Examinând acțiunea în contencios administrativ în fond, instanța de judecată adoptă una dintre următoarele hotărâri:
- a) în baza unei acțiuni în contestare, anulează în tot sau în parte actul administrativ individual, precum și o eventuală decizie de soluționare a cererii prealabile, dacă acestea sunt ilegale și prin ele reclamantul este vătămat în drepturile sale;
- b) în baza unei acțiuni în obligare, anulează în tot sau în parte actul administrativ individual de respingere a solicitării sau o eventuală decizie adoptată în procedura prealabilă și obligă autoritatea publică să emită un act administrativ individual, dacă revendicarea pretenției reclamantului de emitere a actului este întemeiată;
- c) în baza unei acțiuni în realizare, obligă la acțiune, tolerare sau inacțiune, dacă o astfel de pretenție a reclamantului este întemeiată;
- d) în baza unei acțiuni în constatare, constată existența sau inexistența unui raport juridic ori nulitatea unui act administrativ individual sau a unui contract administrativ, dacă raportul juridic există sau, respectiv, nu există ori actul administrativ individual sau contractul administrativ este nul;
- e) în baza unei acțiuni de control normativ, anulează în tot sau în parte actul administrativ normativ, dacă acesta este ilegal, sau constată nulitatea acestuia, dacă acesta este nul;
- f) respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată, dacă nu sunt îndeplinite condițiile de adoptare a unei hotărâri prevăzute la lit. a)–e).
(2) Dacă la momentul anulării actului administrativ individual de către instanță acesta este deja executat, instanța dispune, la cerere, întoarcerea executării, în măsura în care ea este real posibilă. - Articolul 225. Limitele controlului judecătoresc
(1) Instanța de judecată nu este competentă să se pronunțe asupra oportunității unui act administrativ.
(2) Verificarea exercitării de către autoritatea publică a dreptului discreționar se limitează la faptul dacă autoritatea publică:
- a) și-a exercitat dreptul discreționar;
- b) a luat în considerare toate faptele relevante;
- c) a respectat limitele legale ale dreptului discreționar;
- d) și-a exercitat dreptul discreționar conform scopului acordat prin lege. - Articolul 226. Motivarea hotărârilor în fond
(1) La pronunțarea hotărârii în fond, instanța de judecată, la cerere, o poate explica succint verbal.
(2) Hotărârile în fond se motivează în scris în termen de 45 de zile lucrătoare de la înregistrarea cererii de apel sau de recurs depuse în termen sau în termen de 45 de zile lucrătoare de la depunerea unei cereri de motivare a hotărârii. Cererea de motivare a hotărârii se depune în termenul de decădere de 15 zile de la pronunțarea dispozitivului hotărârii.
(3) Dacă instanța de apel repune apelantul sau instanța de recurs repune recurentul în termenul de apel/recurs, hotărârea în fond se motivează în termen de 15 zile de la primirea încheierii de repunere în termen.
(4) Hotărârile în fond emise în baza acțiunilor de control normativ se motivează în scris în termen de 15 zile de la pronunțare, indiferent dacă a fost sau nu depus un recurs. - Articolul 227. Publicarea unei hotărâri de control normativ
(1) O hotărâre definitivă a instanței de judecată privind anularea în tot sau în parte a unui act administrativ normativ intrat în vigoare în urma publicării în sursa oficială se publică în aceeași sursă. Instanța de judecată poate dispune publicarea suplimentară într-o altă sursă de informare.
(2) Cheltuielile legate de publicarea hotărârii le suportă pârâtul. - Articolul 228. Efectele anulării unui act administrativ individual sau normativ
(1) Actul administrativ individual anulat în tot sau în parte de către instanța de judecată nu produce efecte juridice, în totalitate sau în partea anulată, din momentul emiterii lui.
(2) Actul administrativ normativ anulat în tot sau în parte de către instanța de judecată nu produce efecte juridice din momentul în care hotărârea instanței de judecată devine definitivă. - Articolul 229. Caracterul obligatoriu al hotărârii judecătorești
(1) Hotărârile judecătorești definitive sunt obligatorii pentru participanții la proces și succesorii de drept ai acestora.
(2) Persoanele atrase în proces de instanța de judecată sunt obligate să respecte hotărârea acesteia și atunci când nu participă la procesul de judecată sau când înștiințează expres că acceptă judecarea acțiunii în contencios administrativ în lipsa lor. - Articolul 230. Încheierea judecătorească
Încheierile judecătorești care se motivează se emit în procedură scrisă. Dacă consideră necesar, instanța de judecată citează participanții la proces.
Dacă intenționați să depuneți o reclamație administrativă, vă rugăm să descrieți situația cu care vă confruntați mai detaliat:
- Este vorba despre un act/o decizie ilegală a primăriei, a ministerului sau a altei agenții?
- Este vorba despre inacțiunea unei autorități (ne-răspunsul la timp la o petiție)?
- Ce agenție guvernamentală specifică contestați?
- O acțiune sau o inacțiune individuală (de exemplu, neexaminarea unei cereri)?
