Articolul 357. Obiectul apelului
Hotărîrile susceptibile de apel pot fi atacate, pînă a rămîne definitive, în instanţă de apel care, în baza materialelor din dosar şi a celor prezentate suplimentar, verifică corectitudinea constatării circumstanţelor de fapt ale cauzei, a aplicării şi interpretării normelor de drept material, precum şi respectarea normelor de drept procedural, la judecarea cauzei în primă instanţă.
Articolul 358. Hotărîrile care pot fi atacate cu apel şi instanţele competente să judece cererile de apel
(1) Hotărîrile pronunţate în primă instanţă de judecătorii pot fi atacate cu apel la curţile de apel de drept comun.
(2) – abrogat.
(3) – abrogat.
(4) Nu pot fi atacate cu apel hotărîrile pronunţate în primă instanţă de către curţile de apel.
(5) Hotărîrile pronunţate în primă instanţă după reexaminarea cauzei pot fi atacate cu apel după reguli generale.
Articolul 359. Atacarea încheierilor emise în primă instanţă
(1) Încheierile emise în primă instanţă nu pot fi atacate cu apel decît o dată cu hotărîrea, cu excepţia încheierilor care pot fi atacate cu recurs, separat de hotărîre, în cazurile specificate la art.423.
(2) Apelul declarat împotriva hotărîrii se consideră declarat şi împotriva încheierilor date în cauza respectivă, chiar dacă au fost emise după pronunţarea hotărîrii şi dacă atacarea încheierii nu se menţionează în cererea de apel.
Articolul 360. Persoanele în drept să declare apel
(1) Sînt în drept să declare apel:
a) părţile şi alţi participanţi la proces;
b) reprezentantul în interesul apelantului, dacă este împuternicit în modul stabilit de lege;
c) martorul, expertul, specialistul şi interpretul, reprezentantul cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată ce li se cuvine.
(2) Persoana interesată care a renunţat expres la apel în privinţa unei hotărîri nu mai are dreptul să declare apel. Renunţarea la apel se face prin depunerea unei cereri în prima instanţă pînă la expirarea termenului de depunere a apelului.
Articolul 361. Alăturarea la apel
(1) Coparticipanţii (coreclamanţii, copîrîţii) şi intervenienţii care participă în proces din partea apelantului se pot alătura la apel, dacă pretenţiile lor coincid cu pretenţiile apelantului, prezentînd o cerere scrisă. Pentru cererea de alăturare la apel se plătește taxa de stat în mărimea prevăzută de Legea taxei de stat nr.213/2023.
(2) În cazul în care pretenţiile apelantului nu coincid cu pretenţiile alăturatului, acesta din urmă este în drept să depună apel după regulile generale, plătind taxă de stat în mărimea prevăzută de Legea taxei de stat nr. 213/2023.
(3) Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau cererii de apel nu i se dă curs, sau cererea a fost restituită, sau există alte motive care exclud soluţionarea fondului, alăturarea la apel prevăzută la alin.(1) produce efecte juridice în cazul în care a avut loc în interiorul termenului de apel şi persoana alăturată a plătit taxă de stat.
Articolul 362. Termenul de declarare a apelului
(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de apel se întrerupe prin decesul participantului la proces care avea interes să facă apel sau prin decesul mandatarului căruia i se comunicase hotărîrea. În astfel de cazuri, se face o nouă comunicare la locul deschiderii succesiunii, iar termenul de apel începe să curgă din nou de la data comunicării hotărîrii. Pentru moștenitorii asupra cărora au fost instituite măsuri de ocrotire judiciară sau pentru cei dispăruţi fără veste termenul curge din ziua în care se numeşte tutorele sau curatorul.
(3) Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116.
Articolul 3621. Apelul incident
(1) În cadrul procesului în care se judecă apelul depus de apelant, intimatul este în drept, după expirarea termenului de apel, să depună apel în scris, inclusiv în formă electronică prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor. Apelul incident se depune nu mai tîrziu de data depunerii referinţei la cererea de apel.
(2) Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă cererii de apel nu i se dă curs, sau cererea a fost restituită, sau există alte motive care exclud soluţionarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) nu produce efecte juridice.
Articolul 363. Efectul suspensiv al termenului de apel
(1) Termenul de apel suspendă executarea hotărîrii pronunţate în primă instanţă, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
(2) Apelul exercitat în termen este, de asemenea, suspensiv de executare a hotărîrii.
Articolul 3631. Efectul suspensiv al apelului exercitat în afara termenului legal
(1) În cauzele patrimoniale, la cererea apelantului, instanţa de apel dispune suspendarea executării hotărîrii atacate cu apel exercitat în afara termenului legal dacă apelantul a depus cauţiune în condițiile art. 80 și 81 din Codul de executare. Suspendarea se dispune în cel mult 10 zile printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac.
(2) În cazul în care cererea de repunere în termenul de apel a fost admisă, iar ca urmare a examinării cererii de apel se adoptă o decizie prin care acţiunea este respinsă, cauțiunea depusă se restituie prin decizia instanței de apel.
(3) În cazul în care cererea de repunere în termenul de apel a fost admisă, iar ca urmare a examinării cererii de apel hotărîrea se casează şi cauza se remite la rejudecare, cauţiunea rămîne în cont pînă la adoptarea unei hotărîri irevocabile.
(4) Dacă cererea de repunere în termenul de apel a fost admisă, iar ca urmare a examinării cererii de apel hotărîrea s-a menținut sau dacă cererea de repunere în termenul de apel a fost respinsă, suma depusă se foloseşte pentru executarea hotărîrii în modul prevăzut de lege.
(5) În cauzele nepatrimoniale, executarea hotărîrii poate fi suspendată de către instanţa de apel la cererea motivată a apelantului.
Articolul 364. Depunerea cererii de apel
(1) Cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a cărei hotărîre se atacă, cu plata taxei de stat și/sau a taxei de timbru în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condiţiile legii.
(2) Cererea de apel şi înscrisurile noi care nu au fost prezentate în primă instanţă se depun cu atîtea copii cîţi participanţi la proces sînt, plus cîte o copie pentru instanţa de apel. Copiile de pe înscrisuri se legalizează în modul stabilit de lege.
(3) Înscrisurile alăturate, redactate într-o limbă străină se depun în traducere, certificată în modul stabilit de lege.
(4) Cererea de apel cu toate documentele anexate se poate depune prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, cu semnătură electronică avansată calificată.
Articolul 365. Cuprinsul cererii de apel
(1) În cererea de apel se indică:
a) instanţa căreia îi este adresat apelul;
b) numele sau denumirea, domiciliul sau sediul apelantului, calitatea lui procedurală;
c) hotărîrea atacată, instanţa care a emis-o, completul de judecată, data emiterii;
d) motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul;
e) probele invocate în susţinerea apelului;
f) solicitarea apelantului;
g) numele şi domiciliul martorilor, dacă se cere a fi citaţi în apel;
h) documentele ce se anexează.
(11) Elementele cererii de apel prevăzute la alin. (1) lit. d), e) şi h) pot fi incluse într-o cerere de apel suplimentară depusă după data întocmirii hotărîrii integrale.
(2) În cererea de apel se poate indica şi alte date ce ţin de examinarea apelului.
(3) Cererea de apel se semnează de apelant sau de reprezentantul său. În ultimul caz, la cerere se anexează documentul, legalizat în modul stabilit, care certifică împuternicirile reprezentantului dacă în dosar lipseşte o astfel de împuternicire.
(4) La cererea de apel se anexează dovada de plată a taxei de stat, dacă apelul se impune cu taxă, și/sau a taxei de timbru.
Articolul 3651. Intentarea procedurii de apel
(1) În termen de 24 de ore de la ajungerea dosarului în instanţa de apel, cererea de apel se repartizează completului de judecată în mod aleatoriu, prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor.
(2) În decurs de 10 zile de la repartizarea cererii de apel, completul de judecată care a primit cererea de apel spre examinare verifică dacă aceasta întruneşte exigenţele prevăzute de lege, fără înştiinţarea participanţilor la proces. Dacă cererea de apel nu întruneşte exigenţele prevăzute de lege, completul de judecată aplică prevederile art. 368 şi 369. În caz contrar, printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs, completul de judecată acceptă cererea de apel spre examinare şi dispune intentarea procedurii de apel.
Articolul 366. – abrogat.
Articolul 367. Acţiunile primei instanţe după primirea cererii de apel
(1) Preşedintele primei instanţe, după ce primeşte cererea de apel, înscrisurile şi alte probe alăturate care nu au fost prezentate în primă instanţă, dispune înregistrarea imediată a cererii de apel.
(2) – abrogat.
(3) După expirarea termenului de depunere a apelului, prima instanţă este obligată să expedieze a doua zi instanţei de apel dosarul împreună cu apelurile depuse şi înscrisurile alăturate care nu au fost prezentate în primă instanţă. Pînă la expirarea termenului de depunere a apelului și expedierea dosarului în instanţa de apel, prima instanţă soluționează cererile de emitere a hotărîrii suplimentare, de corectare a erorilor şi a omisiunilor, depuse pînă la expirarea termenului de depunere a apelului.
(4) Pînă la expirarea termenului de depunere a apelului, nimeni nu este în drept să reclame dosarul din prima instanţă. Participanţii la proces pot lua cunoştinţă de materialele din dosar, de apelurile şi referinţele depuse, de probele noi prezentate şi pot înainta referinţe motivate împotriva apelurilor şi referinţelor.
Articolul 368. Cazurile în care nu se dă curs cererii de apel
(1) Dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art.364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat și/sau a taxei de timbru, instanţa de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înştiinţarea participanţilor la proces, să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.
(2) Dacă apelantul îndeplineşte în termen indicaţiile din încheierea judecătorească, apelul se consideră depus la data prezentării iniţiale.
(3) Încheierea instanţei de apel de a nu se da curs cererii poate fi atacată odată cu fondul.
Articolul 369. Restituirea cererii de apel
(1) Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă:
a) apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art.368 alin.(1);
b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen;
c) apelantul a înaintat o nouă pretenţie, neexaminată în primă instanţă;
d) cererea de apel a fost depusă de o persoană care nu este în drept să declare apel, cu excepția cazului în care cererea depusă de persoana asupra căreia a fost instituită o măsură de ocrotire judiciară se referă la contestarea hotărîrii privind instituirea măsurii de ocrotire judiciare;
e) apelantul solicită restituirea apelului pînă la începerea dezbaterii cauzei în fond în instanţa de apel;
f) în virtutea legii, hotărîrea nu poate fi atacată în apel.
(11) Asupra restituirii cererii de apel decide un complet din 3 judecători, fără citarea participanților la proces. Instanţa de apel poate convoca participanții la proces în şedinţă prealabilă doar în cazul stabilit la alin. (1) lit. b).
(2) Încheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu recurs.
Articolul 370. Pregătirea cauzei pentru dezbateri judiciare
(1) Instanţa de apel efectuează, în termen de pînă la 2 luni de la data emiterii încheierii de intentare a procedurii de apel, actele procedurale în vederea pregătirii cauzei pentru dezbateri în conformitate cu art. 185 şi art. 186. Referinţele cu toate înscrisurile anexate se depun în atîtea copii cîţi participanţi la proces sînt, plus o copie pentru instanţa de apel, inclusiv, după caz, prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, cu semnătură electronică avansată calificată.
(2) În cazul în care, în cadrul pregătirii cauzei pentru dezbateri judiciare, participantul la proces depune cererea de emitere a hotărîrii suplimentare, instanţa de apel transmite primei instanţe copia certificată a dosarului sau copia electronică, dacă comunicarea se face prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, pentru soluţionarea cererii respective. Instanţa de apel examinează în continuare cauza, însă pînă la pronunțarea hotărîrii suplimentare se amînă pledoariile.
Articolul 371. Termenul de examinare a cauzei în instanţă de apel
După expirarea termenului de pregătire a cauzei către dezbateri în şedinţă de judecată, apelul se examinează într-un termen rezonabil.
Articolul 372. Prezentarea unor noi probe şi pretenţii în instanţă de apel
(1) Părţile şi alţi participanţi la proces au dreptul să prezinte noi probe dacă acestea respectă prevederile art. 1191 alin. (2), dacă acestea nu au fost reclamate de către prima instanță la cererea participanților la proces sau dacă au fost restituite în mod nejustificat de către prima instanţă.
(11) – abrogat.
(12) – abrogat.
(2) Pot fi citaţi în instanţă de apel martorii audiaţi în primă instanţă dacă în cererea de apel se contestă depoziţiile lor.
(3) În apel nu se poate schimba calitatea procedurală a părţilor, temeiul sau obiectul acţiunii şi nici nu pot fi înaintate noi pretenţii. Se pot cere însă dobînzi, rate, venituri ajunse la termen şi orice alte despăgubiri apărute după emiterea hotărîrii în primă instanţă, se poate solicita o compensaţie legală.
Articolul 373. Limitele judecării apelului
(1) Instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă.
(2) În limitele apelului, instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea cauzei, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces.
(3) În cazul în care motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanţa de apel se pronunţă în fond, numai în temeiul celor invocate în primă instanţă.
(4) – abrogat.
(5) Instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel.
(6) Apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai dificilă decît aceea din hotărîrea atacată cu apel, cu excepţia cazurilor cînd consimte şi cînd hotărîrea este atacată şi de alţi participanţi la proces.
Articolul 374. Retragerea apelului şi încetarea procedurii de apel
(1) Apelantul şi reprezentantul lui împuternicit în mod legal pot retrage apelul pînă la dezbaterea cauzei în fond în instanţă de apel. Retragerea se face în scris sau oral, în ultimul caz cu consemnare în proces-verbal.
(2) Retragerea apelului înaintat de procuror, de o altă persoană sau un organ împuternicit prin lege să se adreseze în judecată pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale unei alte persoane nu privează persoana în al cărei interes este declarat apelul de dreptul de a-l susţine după plata taxei de stat.
(3) În cazul retragerii apelului, instanţa de apel dispune printr-o încheiere încetarea procedurii de apel, fapt ce se aduce la cunoştinţă participanţilor la proces, încetarea procedurii în privinţa persoanei care a renunţat la apel şi examinează apelurile altor participanţi la proces.
(4) După primirea cererii de apel, procedura de apel încetează din oficiu sau la cerere dacă instanţa de apel constată că:
a) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen sau instanţa de apel a respins cererea de repunere în termen;
b) cererea de apel a fost depusă de o persoană care nu este în drept să declare apel;
c) hotărîrea nu poate fi atacată cu apel, potrivit legii.
(5) Încheierea judecătorească privind încetarea procedurii de apel poate fi atacată cu recurs.
Articolul 375. Renunţarea reclamantului la acţiune şi tranzacţia părţilor
(1) Renunţarea reclamantului la acţiune şi tranzacţia încheiată între părţi după depunerea apelului se prezintă instanţei de apel în scris sub formă de cerere.
(2) Examinarea cererii reclamantului de renunţare la acţiune sau a cererii părţilor de încheiere a tranzacţiei, efectele admiterii sau respingerii renunţului sau tranzacţiei au loc în conformitate cu art.212.
(3) În caz de admitere a renunţului reclamantului la acţiune sau de confirmare a tranzacţiei dintre părţi, instanţa de apel anulează hotărîrea atacată şi dispune încetarea procesului dacă sînt respectate prevederile art.60 alin.(5).
Articolul 376. Procedura de judecare a cauzei în instanţă de apel
(1) Dispoziţiile de procedură privind judecarea cauzelor civile în primă instanţă se aplică şi în instanţa de apel în măsura în care nu sînt contrare dispoziţiilor prezentului capitol.
(11) Apelul împotriva hotărîrilor emise de instanța de insolvabilitate, precum și împotriva hotărârilor emise, în cazul cererilor cu valoare redusă se examinează, în procedură scrisă sau cu citarea participanților la proces, în condiţiile examinării cauzelor în primă instanţă.
(2) Lista cauzelor care se examinează în apel se afişează pînă la şedinţa de judecată.
Articolul 377. Dezbaterea cauzei în instanţă de apel
Preşedintele şedinţei de judecată deschide şedinţa şi anunţă cauza, numele apelantului, instanţa a cărei hotărîre este atacată, constată prezenţa participanţilor la proces şi reprezentanţilor, determină identitatea celor prezenţi, verifică împuternicirile persoanelor cu funcţie de răspundere şi ale reprezentanţilor.
Articolul 378. Anunţarea completului de judecată. Exercitarea dreptului de a face propuneri de recuzare
(1) Preşedintele şedinţei de judecată anunţă completul de judecată şi informează participanţii la proces că au dreptul să facă propuneri de recuzare.
(2) Temeiul înaintării propunerilor de recuzare şi abţinere de la judecată, modul soluţionării şi efectele admiterii lor sînt prevăzute la art.49-54.
(3) Preşedintele şedinţei de judecată explică participanţilor la proces drepturile şi obligaţiile lor procedurale.
Articolul 379. Efectul neprezentării în şedinţă de judecată a participantului la proces
(1) Dacă se constată că participantului la proces nu i s-au comunicat cererea de apel, probele noi și referinţele, instanţa de apel dispune amînarea procesului.
(2) Neprezentarea în şedinţa de judecată a apelantului sau a intimatului, a reprezentanţilor acestora, precum şi a unui alt participant la proces, citaţi legal despre locul, data şi ora şedinţei, nu împiedică judecarea apelului.
Articolul 380. Examinarea cererii şi demersului participantului la proces
(1) Instanţa de apel soluţionează cererea şi demersul participantului la proces ce ţin de examinarea apelului după ce ascultă opiniile celorlalţi participanţi.
(2) Părţile şi ceilalţi participanţi la proces sînt în drept să ceară prezentarea unor noi probe a căror reclamare a fost respinsă de prima instanţă.
(3) Cererea şi demersurile înaintate se soluţionează în conformitate cu prevederile art.48 şi 203, instanţa de apel nefiind în drept să le respingă din motivul respingerii lor în primă instanţă.
Articolul 381. Raportul asupra cauzei
(1) Judecarea cauzei în instanţă de apel se deschide cu raportul asupra cauzei, prezentat de preşedintele şedinţei de judecată sau de un judecător.
(2) Raportorul expune circumstanţele cauzei, cuprinsul hotărîrii primei instanţe, motivele înaintării apelului, sumarul referinţelor depuse împotriva lui, conţinutul noilor probe prezentate instanţei de apel, alte date necesare verificării legalităţii şi temeiniciei hotărîrii.
Articolul 382. Explicaţiile participanţilor la proces
Instanţa de apel este obligată să asculte explicaţiile participanţilor la proces prezenţi în şedinţa de judecată şi ale reprezentanţilor acestora. Primul ia cuvînt apelantul şi reprezentantul său, după aceea şi ceilalţi participanţi la proces în ordinea stabilită de instanţă. Dacă ambele părţi au depus apel, primul ia cuvînt reclamantul.
Articolul 383. Cercetarea probelor
(1) După explicaţiile participanţilor la proces, instanţa de apel verifică probele administrate în prima instanţă şi cele prezentate în instanţa de apel în condiţiile art. 372.
(2) Instanţa de apel este în drept să dea citire explicaţiilor participanţilor la proces absenţi, precum şi depoziţiile martorilor care nu au fost citaţi în instanţa de apel.
Articolul 384. Pledoariile
(1) După examinarea cauzei în fond, preşedintele şedinţei de judecată oferă participanţilor la proces şi reprezentanţilor posibilitatea de a face demersuri sau completări. După ce soluţionează demersurile, instanţa trece la pledoarii.
(2) Pledoariile se fac în conformitate cu prevederile art.233 şi art.234. Primul ia cuvînt apelantul. Dacă ambele părţi au depus apel, primul ia cuvînt reclamantul.
Articolul 385. Împuternicirile instanţei de apel
Instanţa de apel, după ce judecă apelul, este în drept:
a) să respingă apelul şi să menţină hotărîrea primei instanţe;
b) să admită apelul şi să modifice hotărîrea primei instanţe;
c) să admită apelul şi să caseze integral sau parţial hotărîrea primei instanţe, emiţînd o nouă hotărîre;
d) să admită apelul, să caseze integral hotărîrea primei instanţe şi să trimită cauza spre rejudecare în primă instanţă doar în cazul în care s-au încălcat temeiurile prevăzute la art. 388 alin.(1) lit. d) şi i). La solicitarea participanţilor la proces, instanţa de apel poate trimite cauza spre rejudecare în prima instanță doar o singură dată, în cazul prevăzut la art. 388 alin. (1) lit. b);
e) să admită apelul şi să caseze integral sau parţial hotărîrea primei instanţe, dispunînd încetarea procesului ori scoaterea cererii de pe rol dacă există temeiurile prevăzute la art. 265 şi 267.
Articolul 386. Temeiurile casării sau modificării hotărîrii de către instanţa de apel
(1) Hotărîrea primei instanţe se casează sau se modifică de instanţa de apel dacă:
a) circumstanţele importante pentru soluţionarea cauzei nu au fost constatate şi elucidate pe deplin;
b) circumstanţele importante pentru soluţionarea cauzei, pe care prima instanţă le consideră constatate, nu au fost dovedite cu probe veridice şi suficiente;
c) concluziile primei instanţe, expuse în hotărîre, sînt în contradicţie cu circumstanţele cauzei;
d) normele de drept material sau normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat.
(2) O hotărîre legală în fond nu poate fi casată numai din motive formale.
Articolul 387. Încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept material
Se consideră că normele de drept material sînt încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat eronat legea;
d) a aplicat eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Articolul 388. Încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural
(1) Hotărîrea primei instanţe urmează a fi casată, independent de argumentele cererii de apel, dacă:
a) cauza a fost judecată de un complet de judecată compus ilegal;
b) cauza a fost judecată de instanţă în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile cu privire la limba procesului;
d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane neantrenate în proces;
e) – abrogată.
f) hotărîrea nu este semnată de judecător sau de cineva din judecători ori hotărîrea este semnată nu de acel judecător sau de acei judecători care sînt menţionaţi în hotărîre;
g) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată;
h) în dosar lipseşte procesul-verbal privind efectuarea unui act procedural;
i) cauza a fost examinată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.
(2) Săvîrşirea altor încălcări decît cele consemnate la alin.(1) constituie temeiul casării hotărîrii numai dacă ele au dus sau au putut duce la soluţionarea eronată a cauzei.
Articolul 389. Adoptarea şi pronunţarea deciziei
(1) După încheierea dezbaterilor şi pledoariilor, completul de judecată se retrage în camera de deliberare pentru adoptarea deciziei. În cazuri complexe, instanţa de apel, prin încheiere protocolară, dispune amînarea deliberării pentru cel mult 15 zile, înştiinţînd participanţii la proces despre locul, data şi ora pronunţării dispozitivului deciziei.
(2) În urma deliberării, completul de judecată pronunţă dispozitivul deciziei. Dispozitivul deciziei trebuie semnat de toţi judecătorii completului de judecată şi anexat la dosar.
(3) În cazul în care la adoptarea deciziei se exprimă o opinie separată, aceasta se anexează la dosar.
(4) Decizia integrală se întocmeşte în termen de 45 de zile lucrătoare de la pronunţarea dispozitivului deciziei şi se publică pe pagina web a instanţei judecătorești.
(5) Dacă unul dintre judecătorii completului de judecată este în imposibilitatea de a semna decizia integrală, în locul lui semnează preşedintele şedinţei, iar dacă şi acesta este în imposibilitatea de a semna, în locul lui semnează preşedintele instanţei de judecată. În toate cazurile, pe decizie va fi menţionată cauza imposibilităţii de a semna.
(6) Decizia integrală se remite părţilor în termen de 5 zile de la semnare.
(7) Decizia instanţei de apel poate fi atacată cu recurs în modul stabilit de prezentul cod.
Articolul 390. Cuprinsul deciziei
(1) Decizia instanţei de apel trebuie să conţină:
a) denumirea instanţei care a emis decizia, completul de judecată;
b) locul şi data pronunţării deciziei;
c) numele sau denumirea apelantului şi calitatea lui procedurală;
d) expunerea succintă a hotărîrii primei instanţe, a motivelor cererii de apel, a noilor probe, lămuririle participanţilor la procesul în apel;
e) motivele concluziilor instanţei de apel şi referirea la legea guvernantă;
f) concluziile instanţei de apel în urma examinării apelului.
(2) În cazul respingerii apelului, instanţa de apel este obligată să indice în decizie motivele respingerii.
(3) În cazul casării integrale sau parţiale a hotărîrii primei instanţe şi restituirii cauzei spre rejudecare în primă instanţă, instanţa de apel poate să se expună în decizia sa asupra actelor procedurale care urmează a fi efectuate în primă instanţă la rejudecarea cauzei, însă nu este în drept să prejudece în opiniile sale că o anumită probă ar inspira sau nu încredere, că unele probe ar fi mai temeinice decît altele şi nici să stabilească ce hotărîre ar trebui adoptată după rejudecarea cauzei.
(31) În cazul casării sau modificării hotărîrii primei instanţe, instanţa de apel se expune asupra măsurilor de asigurare a acţiunii aplicate, precum şi, după caz, asupra întoarcerii executării.
(4) Decizia este semnată de toţi judecătorii care au examinat apelul, inclusiv de judecătorul care are opinie separată.
Articolul 391. – abrogat.
Articolul 392. – abrogat.
Articolul 393. Casarea hotărîrii şi încetarea procesului ori scoaterea cererii de pe rol
(1) Hotărîrea primei instanţe este casată de instanţa de apel care dispune prin decizie încetarea procesului ori scoaterea cererii de pe rol, dacă există temeiurile consemnate la art.265 şi 267.
(2) Decizia instanţei de apel privind încetarea procesului ori scoaterea cererii de pe rol poate fi atacată cu recurs.
Articolul 394. Puterea legală a deciziei instanţei apel
Decizia instanţei de apel rămîne definitivă în momentul pronunţării şi se execută conform prevederilor prezentului cod şi ale altor legi.
Articolul 395. – abrogat.
Articolul 396. Restituirea dosarului către prima instanţă
După examinarea cauzei în instanţă de apel, dosarul se restituie primei instanţe.