Capitolul I. Formalități procedurale pentru emiterea actelor administrative individuale.
Titlul III. Procedura emiterii actelor administrative individuale.
Cartea II. Procedura administrativă. Codul administrativ al Republicii Moldova
Articolul 117. Procesul-verbal
Modul de îndeplinire a cerințelor legale privind cvorumul și majoritatea necesară emiterii unui act administrativ individual de către organele colegiale se consemnează în procesul-verbal al ședinței de către persoana care prezidează ședința sau de altă persoană competentă potrivit legii. Opiniile minoritare se consemnează separat.
Articolul 118. Motivarea
(1) Motivarea este operațiunea administrativă prin care se expun considerentele care justifică emiterea unui act administrativ individual. În motivare se indică temeiurile esențiale de drept și de fapt pe care le-a luat în considerare autoritatea publică pentru decizia sa. Din motivarea deciziilor discreționare trebuie să poată fi recunoscute și punctele de vedere din care autoritatea publică a reieșit la exercitarea dreptului discreționar. Motivarea trebuie să se refere și la argumentele expuse în cadrul audierii.
(2) Motivarea completă a unui act administrativ individual cuprinde:
a) motivarea în drept – temeiul legal pentru emiterea actului administrativ, inclusiv formele procedurale obligatorii pe care se bazează actul;
b) motivarea în fapt – oportunitatea emiterii actului administrativ, inclusiv modul de exercitare a dreptului discreționar, dacă este cazul;
c) în cazul actelor administrative defavorabile – o descriere succintă a procedurii administrative care a stat la baza emiterii actului: investigații, probe, audieri, opinii ale participanților contrare conținutului final al actului etc.
(3) Motivarea completă este obligatorie, este parte integrantă a actului administrativ individual și condiționează legalitatea acestuia.
(4) Motivarea nu este obligatorie în cazul în care:
a) autoritatea publică admite o petiție în totalitate fără ca prin decizia de soluționare a ei să fie afectate drepturile sau interesele legitime ale altor persoane;
b) acest lucru este prevăzut expres de lege; sau
c) autoritatea publică emite acte administrative individuale de același fel într-un număr mai mare sau automatizat și, conform circumstanțelor de fapt ale cazului în parte, nu se cere o motivare.
Articolul 119. Certitudinea și forma actului administrativ individual
(1) Conținutul unui act administrativ individual trebuie să fie suficient de cert.
(2) Un act administrativ individual poate fi emis în scris, verbal sau prin comportament concludent. Forma actului administrativ individual este aleasă de autoritatea publică care emite actul administrativ în baza dreptului discreționar corespunzător obligațiilor sale. Actul administrativ scris poate fi emis pe suport de hârtie sau în formă de document electronic.
(3) La cererea unui participant , actul administrativ individual emis verbal este confirmat în scris în termen de o săptămână. Cererea se depune în decursul unei luni de la comunicarea actului administrativ.
(4) Autoritatea publică poate elibera o confirmare scrisă și din oficiu.
Articolul 120. Structura actului administrativ individual emis sau confirmat în scris
(1) Un act administrativ individual emis sau confirmat în scris trebuie să cuprindă:
a) numele/denumirea autorității publice care a emis actul administrativ;
b) numele colaboratorului autorității publice care a emis actul administrativ;
c) numele destinatarului actului administrativ;
d) data la care a fost emis actul administrativ;
e) decizia luată (partea dispozitivă a actului administrativ);
f) motivarea deciziei luate, inclusiv indicarea actelor normative pentru a căror punere în aplicare se emite actul administrativ;
g) decizia cu privire la cheltuieli;
h) informația cu privire la exercitarea căilor de atac;
i) semnătura olografă/electronică a persoanei din cadrul autorității publice care a emis actul administrativ sau, după caz, semnătura electronica a autorității care a emis actul administrativ.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. b) și i), în cazul unui act administrativ individual scris emis în mod automatizat, pot lipsi datele despre nume și semnătură. Pentru indicarea conținutului pot fi utilizate semne-cheie dacă, în baza explicațiilor făcute în acest sens, persoana căreia îi este destinat actul administrativ sau care este afectată de acesta poate recunoaște clar conținutul actului administrativ.
Articolul 121. Semnarea
(1) Semnarea, cu semnătură olografă sau cu semnătură electronică, a actului administrativ individual se face de conducătorul autorității publice sau de către persoana împuternicită de acesta, dacă legea nu prevede altfel.
(2) În cazul organelor colegiale, persoana competentă să semneze actul administrativ este președintele organului colegial sau, după caz, persoana desemnată conform normelor de organizare și funcționare a organului colegial.
(3) Refuzul unei persoane competente de a semna actul administrativ individual emis în mod valabil de un organ colegial poate fi acoperit prin semnarea actului de către persoane stabilite prin lege sau desemnate de însuși organul colegial de conducere și atrage răspunderea celor vinovați.
(4) Actul administrativ individual nesemnat este nul.
Articolul 122. Contrasemnarea
(1) În cazurile expres prevăzute de lege, actele administrative individuale se contrasemnează de persoanele abilitate în privința legalității sau oportunității/ conținutului.
(2) Contrasemnarea angajează responsabilitatea persoanelor în cauză doar în ceea ce privește obiectul contrasemnării.
(3) Sancțiunea lipsei contrasemnării este nulitatea actului.
Articolul 123. Înlăturarea greșelilor de formă și procedură
(1) O încălcare a prevederilor de formă și procedură, care nu duce la nulitatea actului administrativ individual, este neînsemnată atunci când:
a) cererea necesară emiterii actului administrativ se întocmește ulterior;
b) motivarea necesară se recuperează ulterior de către autoritatea publică;
c) audierea necesară a unui participant se face ulterior;
d) decizia unei comisii, necesară pentru emiterea actului administrativ, se ia ulterior;
e) colaborarea necesară a unei autorități publice are loc ulterior.
(2) Acțiunile prevăzute la alin. (1) pot fi recuperate până la finalizarea dezbaterilor judiciare în prima instanță.
Articolul 124. Conținutul informației cu privire la exercitarea căilor de atac
Informația cu privire la exercitarea căilor de atac va conține date privind:
a) calea de atac care urmează să fie înaintată;
b) denumirea și adresa autorității publice sau ale instanței de judecată la care trebuie înaintată calea de atac;
c) termenul pentru exercitarea căii de atac.
Articolul 125. Aprobarea
(1) Aprobarea reprezintă încuviințarea dată de o autoritate publică pentru un act administrativ individual emis de către o altă autoritate publică.
(2) Aprobarea este obligatorie numai în cazurile expres prevăzute de lege și se realizează în scris în termenul general de soluționare a petițiilor, calculat de la data solicitării de aprobare.
(3) Necomunicarea în termenul legal a răspunsului la solicitarea de aprobare echivalează cu aprobarea tacită a actului administrativ individual.
(4) Actele supuse aprobării produc efecte juridice doar din momentul aprobării exprese sau tacite.
Articolul 126. Comunicarea
(1) Un act administrativ individual se comunică persoanei căreia îi este destinat sau ale cărei drepturi sunt atinse de acesta. Această prevedere se aplică și atunci când persoana ale cărei drepturi sunt atinse de actul administrativ nu a participat la procedura administrativă.
(2) Dacă o persoană este reprezentată de un reprezentant legal sau împuternicit, se aplică corespunzător prevederile art. 98.
Articolul 127. Forma comunicării
(1) Autoritatea publică este cea care stabilește forma de comunicare. Reglementări derogatorii sunt admisibile doar în baza prevederilor legale.
(2) Comunicarea publică a unui act administrativ individual este admisibilă doar dacă este dispusă în baza prevederilor legale.
(3) Dacă notificarea unui act administrativ individual este prevăzută de lege sau autoritatea publică alege această formă de comunicare, se aplică prevederile art. 96–114.
Articolul 128. Producerea comunicării
(1) Comunicarea se consideră că a avut loc dacă actul administrativ individual a ajuns la persoana căreia urma să-i fie comunicat. Pentru valabilitatea comunicării este suficient ca la persoana în cauză să ajungă partea dispozitivă a actului administrativ.
(2) Un act administrativ individual se consideră a fi ajuns dacă a nimerit în sfera persoanei căreia urma să-i fie comunicat, astfel încât în circumstanțe normale ea are posibilitate să afle despre el.
Articolul 129. Comunicarea prin poștă a unui act administrativ individual scris
(1) Un act administrativ individual emis în scris care pe teritoriul țării se expediază prin scrisoare simplă se consideră comunicat în a șaptea zi lucrătoare de la predarea lui la poștă. Actul administrativ individual transmis prin mijloace electronice de comunicație se consideră comunicat începând cu următoarea zi lucrătoare de la data trimiterii.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică dacă actul administrativ individual nu a ajuns sau a ajuns mai târziu la destinatar.
(3) În caz de îndoială, autoritatea publică este cea care probează ajungerea actului administrativ individual la destinatar, precum și data/ora ajungerii lui.
Articolul 130. Admisibilitatea comunicării publice
(1) Dacă un act administrativ individual scris trebuie să fie comunicat unui număr mai mare de 50 de persoane, acesta poate fi comunicat public. Reglementări derogatorii și de completare se admit în baza prevederilor legale. Comunicarea publică a unui act administrativ individual scris se face conform art. 113 alin. (2)–(4).
(2) Comunicarea publică a unui act administrativ individual emis verbal se permite numai în cazuri de urgență, când o comunicare pe altă cale nu se poate face la timp. Comunicarea publică a actelor administrative individuale emise verbal se face prin comunicarea părții dispozitive a actului administrativ în formă de anunț la difuzor, la radio, televizor sau într-un mod similar.
Articolul 131. Rectificarea
(1) Rectificarea este operațiunea de corectare a erorilor evidente (greșeli de redactare, de calcul sau similare) dintr-un act administrativ individual.
(2) Pe calea rectificării nu se permite modificarea efectelor juridice ale actelor administrative individuale.
(3) Competența de a rectifica aparține, din oficiu sau la cererea participanților, autorității publice care a emis actul administrativ individual.
(4) Rectificarea produce efecte juridice din momentul comunicării ei participanților.
(5) Autoritatea publică are dreptul să ceară prezentarea actului administrativ individual ce urmează a fi rectificat, inclusiv toate copiile legalizate ale acestuia care au fost eliberate.
