Recursul penal reprezintă o cale de atac prin intermediul căreia se realizează controlul de legalitate asupra sentințelor judecătorești pronunțate de instanțele de apel sau asupra încheierilor emise de prima instanță pentru care legea prevede expres posibilitatea exercitării acestei căi de atac. Spre deosebire de apel, care permite reexaminarea cauzei atât sub aspectul situației de fapt, cât și al aplicării dreptului, recursul are ca obiect exclusiv verificarea legalității sentinței/încheierii atacate.
În cadrul procedurii de recurs, Curtea Supremă de Justiție sau Curtea de Apel, verifică dacă instanțele inferioare au respectat și aplicat corect normele de drept material și procesual. Instanța de recurs nu procedează la reaprecierea probelor administrate și nici la stabilirea unei noi situații de fapt, competența sa fiind limitată la examinarea conformității sentinței/încheierii atacate cu dispozițiile legii. Astfel, controlul exercitat în recurs vizează exclusiv legalitatea sentinței/încheierii și corecta interpretare și aplicare a normelor juridice incidente.
Motivele de recurs sunt expres și limitativ prevăzute de Codul de procedură penală și se referă la încălcări esențiale ale legii materiale sau procesuale care au influențat ori au putut influența legalitatea hotărârii atacate. Acestea sunt:
1) nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după calitatea persoanei;
2) instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori au fost încălcate prevederile art. 30, 31 şi 33 din Codul de procedură penală;
3) şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
31) anumite părți ale sentinței au fost secretizate neîntemeiat;
4) judecata a avut loc fără participarea procurorului, inculpatului, precum şi apărătorului, interpretului şi traducătorului, când participarea lor era obligatorie potrivit legii;
5) cauza a fost judecată în primă instanţă fără citarea legală a unei părţi sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate;
6) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau dispozitivul hotărârii redactate nu corespunde cu dispozitivul pronunţat după deliberare;
7) nu au fost întrunite elementele infracţiunii sau instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepţia cazurilor reîncadrării juridice a acţiunilor lui în baza unei legi mai blânde;
8) inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;
9) s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege sau greşit individualizate în raport cu prevederile capitolului VII din Partea generală a Codului penal;
10) persoana condamnată a fost judecată anterior în mod definitiv pentru aceeaşi faptă sau există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, sau aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege sau anulată de un act de amnistie, a intervenit decesul inculpatului ori a intervenit împăcarea părţilor în cazul prevăzut de lege;
11) inculpatul a fost achitat greşit pentru motivul că fapta săvârșită de el nu este prevăzută de legea penală sau când procesul penal a fost încetat greşit din motivul că exista o hotărâre judecătorească definitivă în privinţa aceleiaşi fapte sau că există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, sau aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o lege nouă sau anulată de un act de amnistie ori că a intervenit decesul inculpatului;
12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greşită;
13) a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului;
14) Curtea Constituţională a recunoscut neconstituțională prevederea legii aplicate în cauza respectivă;
15) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO), prin hotărâre pe un alt caz, a constatat o încălcare la nivel naţional a drepturilor şi libertăţilor omului, care poate fi reparată şi în această cauză;
16) Instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței de fond.
Exercitarea recursului este condiționată de respectarea termenului și a cerințelor de formă prevăzute de Codul de procedură penală, termenul de recurs împotriva hotărârilor pentru care legea nu prevede calea de atac a apelului este de 15 zile de la data pronunţării hotărârii. Recursul poate fi declarat de persoanele cărora legea le conferă acest drept, împotriva sentinței/încheierii pentru care această cale extraordinară de atac este prevăzută expres de lege.
În urma examinării recursului, instanța poate respinge recursul și menține sentința/încheierea atacată, poate casa total sau parțial sentinței/încheierii și pronunța o nouă sentință/încheiere în cazurile prevăzute de lege ori poate dispune rejudecarea cauzei de către instanța competentă atunci când încălcările constatate nu pot fi înlăturate în procedura de recurs.
1) respinge recursul, menținând hotărârea atacată, dacă:
a) recursul este nefondat;
b) recursul este depus peste termen;
c) recursul este inadmisibil;
2) admite recursul, casând hotărârea, parţial sau integral, şi ia una din următoarele soluţii:
a) dispune achitarea persoanei sau încetarea procesului penal în cazurile prevăzute de prezentul cod;
b) rejudecă cauza cu adoptarea unei noi hotărâri, dacă prin aceasta nu se agravează situația inculpatului;
c) dispune rejudecarea cauzei de către instanţa de fond dacă este necesară administrarea de probe suplimentare;
d) dispune rejudecarea cauzei de către instanța de fond în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.
Un element definitoriu al recursului penal îl constituie faptul că acesta nu reprezintă o nouă judecată în fond, ci un mijloc de verificare a legalității sentinței/încheierii atacate.
Esențial de menționat este că Instanţa de recurs, soluționând cauza, nu poate crea o situaţie mai gravă pentru persoana în favoarea căreia a fost declarat recurs.
(2) Pentru anumite categorii de cauze pot funcţiona judecătorii specializate. În cadrul instanţelor judecătoreşti pot funcţiona colegii sau complete de judecată specializate.
Consultați informații generale despre Sistemul judiciar al Republicii Moldova și Curtea Supremă de Justiție.
Legea Republicii Moldova Nr. 213/2023 privind taxele de stat reglementează procedura de colectare a taxelor pentru serviciile publice și a acțiunilor procedurale.