Liberarea de răspundere penală. Capitolul VI. Liberarea de răspundere penală. Codul Penal al Republicii Moldova
Extras din Codului Penal al Republicii Moldova
Capitolul VI. Liberarea de răspundere penală
Articolul 53. Liberarea de răspundere penală
Persoana care a săvârșit o faptă ce conţine semnele componenţei de infracţiune poate fi liberată de răspundere penală de către procuror în cadrul urmăriri penale şi de către instanţa de judecată la judecarea cauzei în cazurile:
a) minorilor;
b) tragerii la răspundere contravenţională;
c) renunţării de bună voie la săvârșirea infracţiunii;
d) căinţei active;
e) schimbării situaţiei;
f) liberării condiţionate;
g) prescripţiei de tragere la răspundere penală.
Articolul 54. Liberarea de răspundere penală a minorilor
(1) Persoana în vârstă de până la 18 ani care a săvârșit pentru prima oară o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă poate fi liberată de răspundere penală în conformitate cu prevederile procedurii penale dacă s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.
(2) Persoanelor liberate de răspundere penală, în conformitate cu alin.(1), li se aplică măsurile de constrângere cu caracter educativ, prevăzute la art.104.
(3) Copilul victimă a infracțiunilor prevăzute la art. 2081, 2084 și 2085 este liberat de răspundere penală pentru infracțiunile săvârșite de el în legătură cu această calitate.
Articolul 55. Liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravenţională
(1) Persoana care a săvârșit pentru prima oară o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă, cu excepţia infracțiunilor prevăzute la art. 256, art.264 alin.(2), art.2641, 303, 314, art. 324 alin. (1), art. 326 alin. (11), art. 328 alin. (1), art. 332 alin. (1), art. 333 alin. (1), art. 334 alin. (1) şi (2), art. 335 alin. (1) și art. 3351 alin. (1), poate fi liberată de răspundere penală şi trasă la răspundere contravenţională în cazurile în care şi-a recunoscut vina, a reparat prejudiciul cauzat prin infracţiune şi s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.
(2) Persoanelor liberate de răspundere penală în conformitate cu alin.(1) li se aplică următoarele sancţiuni contravenţionale:
a) amendă în mărime de până la 150 de unităţi convenţionale;
b) privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an;
c) privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii pe un termen de la 3 luni la un an;
d) privarea de dreptul special de a conduce vehicule pe un termen de la 6 luni la 3 ani;
e) privarea de dreptul special de a deţine armă şi de portarmă pe un termen de la 3 luni la un an;
f) muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de la 10 la 60 de ore;
g) arest contravenţional de până la 30 de zile.
(3) Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii, privarea de dreptul special pot fi aplicate şi ca sancţiuni complementare.
Articolul 56. Liberarea de răspundere penală în legătură cu renunţarea de bună voie la săvârșirea infracţiunii
(1) Se consideră renunţare de bună voie la săvârșirea infracţiunii încetarea de către persoană a pregătirii infracţiunii sau încetarea acţiunilor (inacţiunilor) îndreptate nemijlocit spre săvârșirea infracţiunii, dacă persoana era conştientă de posibilitatea consumării infracţiunii.
(2) Persoana nu poate fi supusă răspunderii penale pentru infracţiune dacă ea, benevol şi definitiv, a renunţat la ducerea până la capăt a acesteia
(3) Persoana care a renunţat de bună voie la ducerea infracţiunii până la capăt este supusă răspunderii penale numai în cazul în care fapta săvârșită conţine o altă infracţiune consumată.
(4) Organizatorul şi instigatorul infracţiunii nu se supun răspunderii penale dacă aceste persoane, printr-o înştiinţare la timp a organelor de drept sau prin alte măsuri întreprinse, au preîntâmpinat ducerea de către autor a infracţiunii până la capăt. Complicele infracţiunii nu se supune răspunderii penale dacă a întreprins toate măsurile ce depindeau de el pentru a preîntâmpina comiterea infracţiunii.
Articolul 57. Liberarea de răspundere penală în legătură cu căinţa activă
(1) Persoana care pentru prima oară a săvârșit o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă poate fi liberată de răspundere penală dacă ea, după săvârșirea infracţiunii, s-a autodenunţat de bună voie, a contribuit activ la descoperirea acesteia, a compensat valoarea daunei materiale cauzate sau, în alt mod, a reparat prejudiciul pricinuit de infracţiune.
(2) Persoana care, în condiţiile alin.(1), a săvârșit o infracţiune de altă categorie poate fi liberată de răspundere penală numai în cazurile prevăzute la articolele corespunzătoare din Partea specială a prezentului cod.
Articolul 58. Liberarea de răspundere penală în legătură cu schimbarea situaţiei
Persoana care pentru prima oară a săvârșit o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă poate fi liberată de răspundere penală dacă, datorită schimbării situaţiei, se va stabili că persoana sau fapta săvârșită nu mai prezintă pericol social.
Articolul 59. Liberarea condiţionată de răspundere penală a persoanei fizice
În privinţa persoanei puse sub învinuire pentru săvârșirea unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave, care îşi recunoaşte vinovăţia şi nu prezintă pericol social, urmărirea penală poate fi suspendată condiţionat, cu liberarea ulterioară de răspundere penală în conformitate cu procedura penală, dacă corectarea acestei persoane este posibilă fără aplicarea unei pedepse penale.
Articolul 591. Liberarea condiționată de răspundere penală a persoanei juridice
În privința persoanei juridice cu care a fost încheiat un acord judiciar de interes public, confirmat de instanța de judecată, urmărirea penală poate fi suspendată condiționat, cu liberarea ulterioară de răspundere penală în conformitate cu procedura penală, dacă condițiile acordului au fost îndeplinite de către persoana juridică și termenul de monitorizare fixat în acord a expirat.
Articolul 60. Prescripţia tragerii la răspundere penală
(1) Persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracţiunii au expirat următoarele termene:
a) 3 ani de la săvârșirea unei infracţiuni uşoare;
b) 5 ani de la săvârșirea unei infracţiuni mai puţin grave;
c) 15 ani de la săvârșirea unei infracţiuni grave;
d) 20 de ani de la săvârșirea unei infracţiuni deosebit de grave;
e) 25 de ani de la săvârșirea unei infracţiuni excepţional de grave.
(11) În cazul infracțiunilor prevăzute la art. 159, 160, 167, 171, 172, 206, 2081 săvârșite asupra minorilor, termenul de prescripție începe să curgă de la data la care minorul a împlinit vârsta de 18 ani. Dacă minorul a decedat înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, termenul de prescripție începe să curgă de la data decesului.
(2) În cazul infracțiunii continue, termenul de prescripție curge de la data încetării activității infracționale sau de la data survenirii unui eveniment care împiedică această activitate. În cazul infracțiunii prelungite, termenul de prescripție curge de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni.
(3) În cazul săvârșirii de către persoană a unei noi infracţiuni, prescripţia se calculează pentru fiecare infracţiune separat.
(4) Prescripția se întrerupe în cazul în care, până la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1), cauza penală parvine în instanța de judecată pentru examinare în fond. Din momentul înregistrării cauzei penale în instanța de judecată începe să curgă un nou termen de prescripție.
(5) Curgerea prescripției se suspendă dacă persoana care a săvârșit infracțiunea se sustrage de la urmărirea penală. Curgerea prescripției se suspendă și în cazul în care se solicită eliberarea acordului privind pornirea urmăririi penale sau ridicarea imunității acordate prin lege. În aceste cazuri, curgerea prescripției se reia din momentul reținerii persoanei, din momentul autodenunțării, din momentul eliberării acordului privind pornirea urmăririi penale sau din momentul ridicării imunității.
(51) Termenul prescripției se suspendă pe perioada suspendării urmăririi penale.
(52) Un nou termen de prescripție începe să curgă în cazul admiterii, conform art. 4656 din Codul de procedură penală nr. 122/2003, a cererii de reluare a examinării cauzei penale judecate în lipsa persoanei condamnate.
(6) Aplicarea prescripţiei faţă de persoana care a săvârșit o infracţiune excepţional de gravă se decide de către instanţa de judecată. Dacă instanţa nu va găsi posibilă aplicarea prescripţiei şi liberarea de răspundere penală, detenţiunea pe viaţă se va înlocui cu închisoare pe 30 de ani.
(7) Termenele prescripţiei de tragere la răspundere penală se reduc pe jumătate pentru persoanele care la data săvârșirii infracţiunii erau minori.
(8) Prescripţia nu se aplică persoanelor care au săvârșit infracţiuni contra păcii şi securităţii omenirii, infracţiuni de război, infracţiuni de tortură, tratament inuman sau degradant sau alte infracţiuni prevăzute de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, indiferent de data la care au fost săvârșite.
